ANDREEA ESCA va citeste povestea

 

 

DEGETEL de Charles Perrault

(cartea se gaseste la Carturesti.ro)

A fost odata o familie foarte saraca de taietori de lemne. Cand nu mai avura cu ce sa-si hraneasca cei sapte copii, parintii se sfatuira si se hotarara sa-i duca in padure si sa-i paraseasca. Dar au fost auziti de cel mai mic dintre copii, care era cat degetul mare si de aceea toti il strigau Degetel.

Si cum Degetel stia ce urma sa li se intample, in urmatoarea dimineata isi umplu buzunarele cu pietricele albe si, in timp ce mergeau prin padure, le arunca pe carare. La caderea noptii, cand fratiorii sai incepura sa planga pentru ca nu-si gaseau parintii si se ratacisera, Degetel le spuse :
- Nu plangeti, fratiorii mei. Stiu eu sa gasesc drumul spre casa.

 Si, urmand pietricele albe pe care le aruncase dimineata, ajunsera acasa.
Parintii, desi intristati ca planul lor nu reusise, se bucurara sa-i vada. Dar saracia nu le dadea de ales si, dupa cateva zile, ii dusera din nou pe copii in padure. De aceasta data, tatal il urmari pe Degetel si nu-l mai lasa sa adune pietricele. Totusi, copilul istet pastra o bucata de paine in buzunar si presara firimituri pe carare.
Cand se innopta, copiii incepura sa planga iarasi cand se vazura pierduti, iar Degetel le spuse :
- Nu plangeti, fratiorii mei. Gasesc eu drumul.
Dar degeaba cauta firimiturile pe care le lasase dimineata : pasarile le mancasera.
Degetel se gandi atunci sa se urce in varful unui copac si sa se uite in departare. Curand zari o lumina si se bucura foarte tare. Mersera intr-acolo si ajunsera la o casuta, apoi batura timizi la usa. Le raspunse o batrana cu chip bland, careia Degetel ii explica faptul ca se ratacisera. Femeia dadu din cap cu amaraciune si spuse :
- Dragii mei, aici nu puteti ramane. In aceasta casa traieste un capcaun care mananca copii.
Micutii se speriara cand o auzira, dar erau prea obositi si o rugara pe batrana sa-i lase sa stea macar in acea noapte, promitandu-i ca vor fi foarte tacuti.
Batrana blajina ii lasa sa intre si le dadu de mancare. Apoi ascunse resturile de la cina si ii sfatui sa se ascunda sub pat. Dupa un timp, auzira pasi apasati si usa fu deschisa cu o lovitura. Capcaunul se infurie cand vazu ca mancarea nu e pe masa.

Biata batrana ii aduse imediat cina si capcaunul infuleca tot.
Apoi se tolani pe un scaun si incepu sa adulmece aerul.
- Cine a fost aici ? urla. Miroase a carne de copil.
Si, cautand prin toata casa, ii gasi pe copii sub pat.
- Ce o spat minunat o sa am ! se bucura.
Batrana abia reusi sa-l convinga ca ar fi fost mai bine daca i-ar fi pastrat pe copii pentru ziua urmatoare, pentru ca deja mancase.
Degetel nu prea dormi, gandindu-se cum sa scape de acolo. Curand ii veni o idee : ii trezi cu grija pe fratii sai si le facu semn sa mearga spre patul in care dormeau cele sapte fiice ale capcaunlui. Isi schimbasera scufiile de noapte cu coronitele pe care le purtau fetele si se intoarsera sa doarma.
Capcaunul se trezi infometat la miezul noptii si amintindu-si de copii, se ridica si merse in dormitor. Vazand scufiile de noapte, crezu ca sunt cei sapte frati si ii inghiti unul dupa celalalt. Dar, de fapt, isi mancase propriile fetite.
 

Cand il vazu Degetel pe capcaun adormind la loc, isi trezi fratii si fugira.
In dimineata urmatoare, capcaunul isi dadu seama de greseala pe care o facuse si il cuprinse disperarea. Furios, isi puse cizmele fermecate si pleca pe urmele copiilor, pe care ii ajunse foarte repede ; dar acestia se ascunsera in scorbura unui copac. Capcaunul se opri sa se odihneasca si adormi.
Degetel isi scoase fratii din ascunzatoare si le porunci sa fuga spre casa. Apoi, cu mare grija ii scoase capcaunului cizmele fermecate, le incalta si pleca prin lume.
Ajunse intr-o tara care era in razboi, iar oamenii erau foarte tristi pentru ca nu primisera niciun semn de la armata lor. Degetel se oferi sa le aduca vesti si, multumita cizmelor fermecate, ajunse rapid la locul bataliei, unde afla despre triumful armatei prietenilor sai. Se intoarse cu vestile bune si poporul il primi cu strigate si urale. Drept multumire, regele il numi mesager regal si ii oferi o mare suma de bani.
Apoi se indrepta spre casa si trai in belsug alaturi de parintii si fratii sai.

Povestea face parte din volumul "Basme" de Charles Perrault, publicat in Romania de Editura Girasol.  Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

Volumul "Basme" de Charles Perrault se gaseste la Carturesti

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie