"Barba albastra" de Charles Perrault

"Barba albastra" de Charles Perrault

A fost odata un om putred de bogat, cu pamanturi multe si nenumarate castele.

Si pentru ca avea o imensa barba albastra, care ii dadea o infatisare teribila, toata lumea il numea Barba Albastra.

Langa somptuosul sau palat era o casuta in care traia o sarmana vaduva impreuna cu fiicele sale, Ana si Elisa, ambele foarte frumoase.

Intr-o zi, Barba Albastra o vizita pe vaduva pentru a-i cere mana uneia dintre frumoasele sale fiice, dar o lasa pe ea sa aleaga pe care i-o va incredinta sa-i fie sotie.

La inceput, niciuna dintre fete n-a vrut sa se casatoreasca cu Barba Albastra, pentru ca stiau ca fostele sale sotii disparusera.

Dar Elisa, sedusa in cele din urma de bogatiile lui Barba Albastra, accepta sa-i fie sotie si se casatorira cu mare fast. Dupa cateva zile pline de dragoste si rasfaturi, Barba Albastra ii spuse noii sale neveste :

- Azi voi lipsi toata ziua; poftim cheile palatului. Poti sa cutreieri de sus pana jos, dar iti interzic cu desavarsire sa intri in camera care se afla la capatul coridorului si care se deschide cu aceasta cheita. Daca nu te vei supune dorintei mele, furia mea va fi nemarginita.

Elisa incepu sa cutreiere toate camerele palatului, dar la sfarsitul zilei, curiozitatea o impinse sa intre si in micuta camera interzisa. «Sotul meu nu–si va da seama», isi spuse, in timp ce introducea cheia in incuietoare. Usa camerei se deschise usor.

La inceput, Elisa nu vazu nimic pentru ca ferestrele erau acoperite; dar cand ochii i se obisnuira cu intunericul, observa cu groaza ca mai multe femei decapitate atarnau pe peretii incaperii. Erau fostele sotii ale lui Barba Albastra! Inspaimantata, scapa din maini cheita, care se manji cu sange.

Fugi in camera sa si incepu sa curete cheia, dar cu cat o freca mai mult, cu atat mai evidente erau petele de sange. Era o cheie fermecata!

Cand Barba Albastra ajunse acasa in ziua urmatoare, ii spuse sotiei:

- Sa vedem, arata-mi cheile.

Elisa, tremurand de frica, ii inmana legatura de chei. Barba Albastra, vazand cheia fermecata, striga:

- Doamna, ai pacatuit la fel ca si celelalte! Deci vei muri ca si ele!

Elisa planse si il implora sa o ierte; dar totul fu in zadar. In final, il ruga:

- Lasa-mi timp macar sa-mi fac rugaciunea.

- Bine, ii raspunse Barba Albastra, ai un sfert de ora la dispozitie; apoi vei muri pentru ca nu m-ai ascultat.

Cand Elisa se vazu singura in camera, o striga pe sora sa, Ana si o ruga sa urce in turn si sa vada daca nu se zareau fratii lor, care trebuiau sa se intoarca acasa chiar in acea zi. Ii ceru sa le faca semn sa intre in palat si sa o salveze de la moarte sigura.

Ana urca in turn si il vazu jos pe Barba Albastra, care invartea o imensa sabie si striga:

- Coboara, Elisa, ca de nu, am sa urc eu la tine!

- O clipa, numai o clipa, il ruga Elisa. Si isi intreba iarasi sora:

- Ana, sora mea, inca nu au venit fratii nostri?

Ana ii striga :

- Vin, Elisa, au ajuns!

Barba Albastra, satul de atata asteptare, urca in camera Elisei. Cand il vazu, aceasta ramase impietrita de frica si nu fu in stare sa mai ceara nici macar un moment de ragaz. Barba Albastra tocmai isi ridica spada criminala cand fratii, avertizati de Ana, intrara si ii strapunsera inima dintr-o singura lovitura.

Elisa promise sa nu mai iasa niciodata din cuvantul sotului ei, daca vreodata ar mai fi avut vreunul.

 

 

 

Povestea face parte din volumul “Basme” de Charles Perrault, publicat in Romania de EDITURA GIRASOL. Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

 

 

 

 

Cititi si…

Soricelul alb, de Charles Perrault

Fantana fermecata, de Fratii Grimm

Sase prieteni in jurul lumii, de Charles Perrault

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie