CONDURII PRINTESELOR de Fratii Grimm

CONDURII PRINTESELOR de Fratii Grimm

La capatul pamantului traia un rege foarte iubit de popor, dar care nu era fericit.
In viata sa exista un secret care il preocupa toata ziua si nu-l lasa sa doarma noaptea.
Acest rege avea douasprezece fete, pe cat de frumoase pe atat de neastamparate.
Cele douasprezece printese locuiau impreuna si chiar dormeau in aceeasi camera. Noaptea, cand se duceau la culcare, tatal le saruta si, apoi, incuia el insusi cu cheia usa dormitorului.
In ciuda acestui lucru, in fiecare dimineata printesele apareau in salon cu pantofii complet stricati.
Regele, vazandu-le atat de zambitoare si incantate, isi spunea in sinea sa :
- Pe unde or fi umblat azi-noapte de si-au tocit pantofii in felul acesta ? Mai ales ca nu au avut cum sa iasa din palat !
Pentru a descoperi secretul, regele dadu un decret pe care solul regal il facu cunoscut din sat in sat :
- Tanarul care va descoperi misterul ce-i rapeste somnul regelui va fi recompensat cu o mare avere. In plus, va lua in casatorie pe printesa pe care o alege. Insa, daca in trei zile nu descopera secretul, capul ii va sta unde sunt picioarele.
Multi tineri se prezentara la palat si toti avura aceeasi soarta : in miez de noapte erau rapusi de somn si, cand se trezeau, vedeau cele douasprezece perechi de pantofi distruse. Dupa un timp, nici un baiat nu mai dori sa vina la palat, de teama sa nu-si piarda capul.
Misterul celor douasprezece printese ajunse si in alte regate indepartate, de unde veni un tanar soldat gata sa descopere secretul care ii rapea somnul regelui. Strabatu mari si tari si, trecand printr-o padure, se intalni cu o batrana care ducea in spate o gramada de lemne. Repede, soldatul se apropie de ea si ii spuse :
- Dati-mi voie sa va ajut si sa va duc lemnele acasa. Gramada este prea grea pentru dumneavoastra.
- Iti multumesc, tinere bun. Incotro te duci asa grabit ? il intreba batrana.
Tanarul soldat ii povesti despre planurile sale si batrana, recunoscatoare, ii dadu acest sfat :
- Daca vrei ca regele sa nu-ti taie capul, sa nu bei vinul pa care ti-l va oferi una dintre printese.
Apoi, cand palatul va fi linistit si toata lumea doarme, pune-ti pelerina asta pe care ti-o dau. Vei fi invizibil si vei putea sa vezi fara sa fii vazut.
Multumindu-i foarte mult pentru sfaturi si pelerina, soldatul isi lua ramas bun de la batrana si se indrepta spre palat.
Se prezenta in fata regelui si, dupa ce vorbi o buna bucata de vreme cu acesta, soldatul ii ceru ca in acea seara sa nu incuie cu cheia dormitorul fiicelor sale. La cina, le cunoscu pe cele douasprezece printese care il priveau, ii zambeau si sopteau :
- Bietul de el, nu stie ce il asteapta!
Cand soldatul se retrase in camera sa, una dintre printese ii oferi o cupa cu vin. Tanarul se prefacu ca bea, insa arunca vinul in spatele unei mobile. Imediat, incepu sa sforaie si le convinse pe cele douasprezece fete ca dormea adanc.
Printesele radeau increzatoare si cea mare spuse :
- Pacat de baiat ! Cand te gandesti ca in cateva zile va muri ca toti ceilalti !
Imediat dupa aceea, se imbracara, se parfumara si isi pusera pantofii noi, pe care tatal ii adusese in acea zi. Cand fata cea mare vazu ca toate erau aranjate, batu de mai multe ori din palme si unul din paturi se lasa in jos, facand loc unei scari inguste. Cele douasprezece fete disparura atat de repede pe scara incat soldatul fu nevoit sa-ai puna repede pelerina si sa fuga pentru a nu le pierde din ochi. Din graba, calca fara sa vrea pe rochia celei mai mici, care incepu sa tipe :
- Cine m-a calcat pe rochie?
Cine putea sa te calce? exclama cea mai mare. Nu vezi ca nu este nimeni in spatele tau? Sigur te-ai agatat intr-un cui.
Dupa aceasta scurta discutie, printesele continuara sa coboare scarile.
Cand ajunsera la ultima treapta, se indreptara pe un drum catre un frumos parc, unde erau niste copaci neobisnuiti, cu frunze de argint.
Atunci, soldatul hotari sa rupa o creanga ca sa i-o duca drept proba regelui. Copacul se misca si facu suficient zgomot pentru ca printesa cea mica sa-l auda.
- Nu ati auzit zgomotul unei crengi ? intreba speriata.
- Nu mai fi fricoasa! O fi fost vantul.
Isi continuara drumul si ajunsera la malul unui lac. Acolo le asteptau douasprezece barci cu doisprezece printi indragostiti.
Soldatul, mergand in spatele celei mai tinere, se urca cu ea in barca.
Cand frumosul ei print incepu sa vasleasca, el zise nedumerit :
- Ce grea este barca asta-seara!
Desi vaslesc cu toata putere, inaintam foarte incet, ca o broasca testoasa.
Pe celalalt mal al lacului, in mijlocul unei minunate gradini, se afla un palat luminat feeric, de unde se auzea o muzica divina.
Printii vaslira in graba si, de indata ce intrara in salonul cel mare, dantuira toata noaptea.
Cand soldatul crezu ca erau rupti de oboseala, printesele si iubitii lor se dusera in salon pentru a-si recupera fortele.
Printesa cea mica ceru un pahar cu apa, dar soldatul invizibil il bau.
Imediat, printesa se planse:
- Cineva mi-a baut apa din pahar! Sunt sigura ca asta seara se intampla ceva ciudat….
Sora cea mare ii facu semn sa taca, in timp ce spunea:
- Ce enervanta esti! Sunt sigura ca tu ai baut apa! Daca mai continui asa, maine nu mai vii cu noi.
Incepura sa se iveasca zorile cand printesele, cu pantofii complet uzati, se intoarsera la barci; traversara gradina si revenira in dormitor. Soldatul urca scarile inaintea lor si se baga in pat.
Cand printesele ajunsera in dormitor si auzira sforaitul soldatului, se culcara increzatoare si linistite.
In noptile ce au urmat s-au repetat rand pe rand intamplarile din prima noapte, inclusiv protestele celei mai mici.
A treia noapte, soldatul lua un pahar de la petrecere pentru a-l arata regelui drept proba.
La momentul stabilit, soldatul se prezenta in fata regelui, care il intreba :
- Crezi ca poti sa-mi spui unde isi strica fiicele mele pantofii in timpul noptii ?
- Sire, fiicele domniei voastre danseaza in fiecare noapte cu doisprezece printi intr-un palat care se afla sub pamant.
Atunci, baiatul  ii povesti regelui tot ceea ce vazuse in gradina fermecata, la lac si in palat.
Apoi, ii arata probele: creanga cu frunzele de argint si paharul de la petrecere. Regele, care nu-si putea reveni din uimire, trimise sa fie aduse cele douasprezece fiice ale sale pentru a vedea daca e adevarat.
Fetele, care intrasera razand, nu stiura cum sa reactioneze vazandu-l pe soldat in viata. Prima isi reveni mezina, care acum gasea justificare celor marturisite surorii mai mari:
- Iti dai seama ca intr-adevar ne-a spionat cineva? Bine ca a demonstrat acest tanar ca nu sunt o plangacioasa care protesteaza pentru orice fleac.
Regele il felicita pe soldat si ii oferi mana uneia dintre fiicele sale. Si cum va puteti imagina, a ales-o pe cea mai mica dintre printese, cu care a trait fericit pana la adanci batraneti.

Povestea face parte din volumul Povesti cu printese, publicat in Romania de Editura Girasol.  Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

 

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie