Frumoasa din padurea adormita

Frumoasa din padurea adormita

Frumoasa din padurea adormita
de Fratii Grimm

Cu mult timp in urma exista o tara frumoasa, condusa de un rege si o regina foarte iubiti de catre popor.
Toata lumea era fericita, pentru ca ei reuseau sa impace mereu toti supusii.
Regii, de asemenea, erau foarte bogati, dar le lipsea ceva dupa care jinduiau din toata inima: sa aiba un fiu.
Dar, in loc de fiul pe care si-l doreau, regina nascu o fiica, ce era foarte frumoasa, aproape ca un inger.
Si, desi regii nu isi vazusera implinita dorinta, erau foarte multumiti de frumoasa fetita.
Ordonara ca in tot tinutul sa se sarbatoreasca venirea pe lume a copilei si absolut toata lumea fu invitata la petrecere.

Fiecare supus ii aduse fetitei cel mai frumos cadou, pana si zanele binefacatoare se apropiara de leagan, inzestrand-o pe micuta cu cate un har special.
Regii uitasera sa invite o batrana ursitoare din padure.
Totusi, aceasta isi facu aparitia si, fara sa-si poata ascunde resentimentele, rosti la marginea leaganului :
- Vei avea parte de tot ce ti-au daruit surorile mele, zanele, dar cand vei implini cincisprezece ani, iti vei intepa degetul cu un fus si vei muri.

Apoi disparu, lasandu-i pe regi foarte intristati.
Atunci se apropie o zana generoasa, care pentru a o consola pe regina, ii spuse ca, desi nu ii era permis sa desfaca o prezicere, macar o putea diminua cu ceva: printesa nu va muri, dar va ramane adormita pana se vor implini o suta de ani.

Trecu timpul si fetita avu parte de toate harurile cu care  o inzestrasera zanele, fiind foarte iubita de parinti si admirata de toata lumea.
Totusi se apropia de cincisprezece ani si, desi nimeni nu-si mai amintea de blestem, regele porunci sa dispara toate fusurile din palat.
De ziua ei, pe cand se faceau pregatirile pentru petrecere, printesa urca de curiozitate intr-unul dn turnurile palatului, pe care nu il vizitase pana atunci.
Acolo intalni o batranica ce torcea cu un fus.
- Doresti sa torci? o intreba batrana.
- Cu multa placere, raspunse printesa si incepand sa toarca cu fusul, isi intepa degetul putin si cazu intr-un somn adanc.

Prin tot palatul si prin tot tinutul se vorbea despre ce i se intamplase printesei.
Nu exista niciun remediu si sub nicio forma nu putea fi descantata printesa si deja aproape ca renuntasera, cand aparu o zana buna, care dorea sa aline durerea regilor.
Avu o idee pe care o puse in aplicare imediat: ii atinse pe locuitorii palatului unul cate unul cu bagheta magica si adormira toti, inclusiv regele si regina.
Cum toti locuitorii palatului dormeau, nimeni nu se putea ocupa de ingrijirea acestuia si nu trecu mult timp pana ce balariile acoperira totul.

Se forma o padure cu desisuri incalcite si palatul ramase ascuns sub stratul de vegetatie.
Pana cand, intr-o zi, exact cand se implineau cei o suta de ani din blestem, un tanar principe, atras de legenda care vorbea despre frumoasa adormita, vizita misteriosul palat.
Cu o lovitura de spada taie buruienile, pana descoperi castelul darapanat.
Cobora atunci de pe curajosul sau cal alb.
In timp ce urca treptele acoperite cu muschi, inima ii batea cu putere in piept.
Traversa imensul vestibul de marmura care era pustiu.
Merse inainte si ajunse la sala de petrecere, unde intalni un grup de domni si doamne, nemiscati si complet adormiti.
Continua sa mearga prin sali, coridoare si galerii, vazand mereu acelasi spectacol: garzi, doamne si curteni, toti prinsi intr-un somn profund.
Iar in sala tronului, regele si regina, ocupandu-si tronurile inalte, dormeau si ei.
In bucatarie era liniste si bucatarii, imobili, pareau niste statui din carne si oase.
Pana si un motanel, surprins in momentul in care prindea o bucata de carne, ramasese paralizat in fuga lui.
Atunci, printul isi aminti de frumoasa printesa care dormea de un secol.
Impins de curiozitate, dar si de spiritul sau romantic, incepu sa o caute cu interes.
Intra in sala de dans, unde erau multe doamne imobilizate chiar in timp ce converseau cu partenerii lor.
Dar se gandi ca niciuna dintre ele nu poate fi printesa, deoarece nu erau foarte frumoase.
Deodata, la capatul unui culoar, vazu o scara, care duce aspre varful turnului.
Cand ajunse acolo, langa un fus vechi, o tanara foarte frumoasa dormea linistita.
    
Printul se apropie de ea si, ridicandu-i mana o saruta curtenitor. Imediat printesa deschise ochii si ii zambi gratios.
Printul ingenunche in fata ei si, fara sa piarda nicio secunda, ii spuse cine era si cum ajunsese pana acolo.
Apoi, cei doi tineri, tinandu-se de mana, coborara in salon, in timp ce toti se trezeau.
Printesa fugi in sala tronului si acolo, vazu ca parintii ei, regii, isi reveneau din somnul adanc. Cu o infinita bucurie si emotie, acestia isi imbratisara fiica.
La sfarsit, ca dovada a recunostintei lor, ii oferira printului salvator mana tinerei lor copile.

  Povestea face parte din volumul “Basme” de Fratii Grimm, publicat in Romania de EDITURA GIRASOL. Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie