ISTETUL PICOTIN din Povestile bunicutei mele

ISTETUL PICOTIN din Povestile bunicutei mele

Picotin era un copil foarte sarac. De cand ramasese orfan, trebuia sa-si castige existenta lustruind pantofi. Intr-o zi ploioasa de toamna, bietul copil nu putuse castiga nimic si ii era foarte foame. Se uita la bucatele gustoase din vitrina unui restaurant, cand o trasura se opri in fata lui. Din interior se auzi o voce :
- Urca-te , Picotin ! O sa te duc sa mananci acasa la mine.
In trasura se afla un domn elegant si simpatic.
- Cine v-a spus care e numele meu si ca imi este foame ? l-a intrebat Picotin.
- Eu am puterea de a sti tot, a raspuns domnul. Inteleg chiar si limbajul animalelor.
Picotin a  ramas in casa acelui domn amabil, care l-a angajat ca servitor. Intr-o zi, inainte de masa, l-a vazut pe stapanul sau scotand o biluta argintie dintr-o cutiuta pe care o avea in buzunar. Dupa ce a inghitit-o, a devenit foarte vesel. Picotin si-a dat seama ca stapanul sau facea acest lucru in fiecare zi. Cand, intr-una din zile, stapanul sau a adormit, Picotin  i-a furat din buzunar o pilula. L-a dus in gradina, ca sa  nu-l vada nimeni, si acolo a inghitit-o. Deodata, s-a simtit foarte vesel si fericit. Iar cel mai surprinzator era ca intelegea tot ce spunea animalele !
Cand s-a intors acasa, stapanul sau l-a acuzat ca i-a furat o moneda de aur.
- Nu-i adevarat! A spus Picotin plangand.
Si,  suparat, s-a dus din nou in gradina, sa se joace cu ratele de pe balta. Acolo a auzit cum o rata ii spunea alteia :
- Moneda aia de aur pe care ai inghitit-o o sa-ti aduca moartea.
Picotin a facut in asa fel ca rata sa scoata la iveala moneda pe care o inghitise si i-a dus-o stapanului sau. Apoi, in loc sa ramana sa traiasca in casa, a preferat sa plece in lume, sa-si caute norocul in alta parte. Si cum mergea Picotin fericit pe drum, gandindu-se la o mie de lucruri, numai ce il aude pe regele Furnica alertandu-si cu strigate puternice armata sa de furnici :
- Aveti grija ca nu cumva sa va striveasca acest copil ! Vazand furnicutele speriate, Picotin si-a schimbat imediat directia.
Apoi, pe cand traversa un rau, i-a auzit pe niste pesti cum plangeau pentru ca erau prinsi intr-o plasa. Picotin i-a eliberat, iar pestii au plecat inotand foarte bucurosi. Un pic mai incolo, pe cand traversa padurea, Picotin a auzit un corb cum striga la puii  sai, care plangeau de foame :
- Plecati de aici, trantorilor, descurcati-va singuri !
Lui Picotin i-a fost mila si le-a dat puilor sa manance niste viermisori. Apoi, pentru ca era obosit, Picotin s-a intins sa se odihneasca la umbra unui copac. Era cat pe ce sa adoarma, cand un corb mare, care statea  pe o creanga, i-a spus :
- Pe cizma ta dreapta se afla regele furnicilor ; alaturi, in lac, este printul pestilor, iar eu sunt corbul, cel caruia i se supun toti.
Lui Picotin nu-i venea a-si crede ochilor. Corbul continua sa vorbeasca :
- O sa te casatoresti cu o printesa foarte frumoasa, daca ii indeplinesti trei dorinte.
-  Care sunt aceste ? a intrebat Picotin.
- O sa ti le spun una cate una.
- Atunci spune-mi-o repede pe prima, i-a cerut Picotin.
- Prima dorinta a printesei este sa-I aduci o perla din adancul oceanului.
- Pe asta i-o aducem noi, au spus in cor pestii.
- Cea de-a doua dorinta, a continuat corbul, este sa aduni toate boabele de grau care au cazut din spicele coapte.
- Asta putem sa o facem noi, a spus regele furnicilor.
- A mai ramas cea de-a treia dorinta, a spus Picotin, adresandu-se corbului. Care este?
- Sa cauti in adancul padurii fructul dragostei, a raspuns corbul, dar de asta ma ocup eu. Du-te la palat si spune-i frumoasei printese ca in trei zile o sa-i fie indeplinite toate dorintele.
Zis si facut. A doua zi, Picotin s-a dus pe plaja, iar prietenul sau, printul pestilor, i-a adus perla in gura. Apoi a vazut cum crestea o gramajoara de grau adus de armata de furnici, condusa de regele Furnica. Un pic mai tarziu, a sosit si corbul, aducand in cioc minunatul fruct al dragostei. Iar pentru ca printesa nu numai ca era frumoasa, dar, in plus, isi tinea si cuvantul dat, s-a casatorit cu Picotin si amandoi au fost foarte fericiti toata viata.
 

Povestea face parte din volumul Povestile bunicutei mele, publicat in Romania de Editura Girasol.  Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie