RATUSCA CEA URATA

RATUSCA CEA URATA

Doamna rata clocea din nou.
Cand puiii au spart coaja si au iesit la lumina soarelui, au primit numai laude :
- Oh, ce bobocei !
- Sunt tare frumosi !
- Felicitari, doamna rata !
Dupa un timp doamna rata a descoperit ceva pe jumatate ascuns printre paiele cuibului.
- Vai! a exclamat suparata.
Dar mai e inca un ou ! Si ce mare si ciudat este! In fine, o sa continui sa-l clocesc.
Asteptarea s-a dovedit lunga.
Dar in viata toate se intampla pana la urma, puiul s-a hotarat sa iasa din ou.
- Piu, piu, piu ! s-a auzit un fel de macait.
Doamna rata il privea uimita.
- Groaznic ! a strigat.
Este foarte urat, de-a dreptul hidos !
S-a gandit ca poate fi puiul unui curcan, dintr-un ou lasat din greseala in cuibul sau. In schimb, cand l-a vazut cum inota pe balta cu fratiorii sai, s-a convins ca era o rata adevarata, o rata ca toate celelalte.
- Rata urata ! Rata urata ! ii spuneau fratii sai tot timpul.
- Gat lung, pene scurte ! radeau de ea alti pui din ograda.
- Monstrulet mic ! o strigau intruna cei mai mari.
- Vino sa mananci, o indemna mama sa. Si n-o mai jigniti. Ce rau v-a facut biata de ea ?
 Ratusca era tare nefericita si isi repeta intruna :
- Eu ce vina am ca sunt urata ?
- Niciuna, i-a spus tatal ratoi odata, cand a auzit-o. Dar, copila, cand te privesc, parca imi vine sa te ciupesc cu ciocul.
Asa de mult suferea ratusca, incat, intr-o zi, a profitat ca parintii sai nu erau atenti si a fugit din ograda.
- N-o sa ma mai intorc niciodata, si-a jurat plangand.
A mers multa vreme, gandindu-se cu tristete la steaua sa nenorocoasa.
Cand s-a lasat seara, i s-a facut somn si s-a intins sa se odihneasca pe iarba, la marginea unui lac, in asteptarea unei noi zile. Dimineata, au trezit-o rasetele a doua rate salbatice.
- Ai mai vazut vreodata o rata asa urata?
- Niciodata. Si nici nu cred c-o sa mai vad.
Ratele salbatice si-au luat zborul, razand in continuare.
Dar niste impuscaturi le-au facut sa cada imediat. Ratusca noastra, speriata, s-a ascuns printre firele de iarba. Dupa un timp, a auzit un gafait puternic in spatele sau si s-a intors tremurand de frica. Un caine enorm, cu un aspect fioros, o privea fix, aratandu-si coltii ascutiti.
„Cainele asta o sa ma rupa in bucati!” si-a spus ratusca inspaimantata.
Dar, foarte ciudat, cainele de vanatoare a cascat, s-a intors incet si a plecat dispretuitor.
„Chiar atat de urata sunt?” s-a intrebat ratusca, simtindu-se mai rau ca nicioadata.
Dupa ce impuscaturile au incetat, ratusca si-a continuat calatoria.
Cand s-a facut dupa-amiaza, a zarit o casa printre copaci. Avea usa deschisa si a intrat, s-a ascuns intr-un colt intunecat si a adormit pe loc. Pe seara au gasit-o o pisica si o gaina care locuiau in acea casa impreuna cu stapana lor.
- Stii sa-ti arcuiesti spinarea si sa torci? a intrebat-o pisica.
- Nu, a recunoscut ratusca cea urata.
- Stii sa faci oua? a intrebat-o gaina.
- Nici vorba, i-a raspuns ratusca rusinata.
- Atunci stapana noastra n-o sa te iubeasca, i-a spus gaina. Asa ca mai bine pleaca de aici imediat.
Ratusca, umilita, si-a plecat capul, parasind casa cu mare tristete.
Au trecut cateva luni, s-a facut iarna, a nins, iar ratusca cea urata a continuat sa hoinareasca fara tinta. Manca din putinul pe care il gasea si dormea prin tot felul de locuri ferite. Iar nefericirea sa crestea. Intr-o zi, pe cand inota pe un lac, s-a lasat prinsa de gheata. Nu avea decat sa moara inghetata! Noroc ca un taran care a trecut pe acolo a scos-o dintre gheturi si a dus-o acasa.
Familia a primit-o pe ratusca cu mare bucurie. Dar copiii au inceput sa se joace cu ea, pana cand speriata, a vrut sa zboare si, din greseala a lovit un vas care a cazut si s-a spart. Doamna casei, suparata, a fugarit-o cu matura.
- Vino incoace, ca-ti arat eu...!
De frica, ratusca cea urata a fugit pe fereastra si s-a ascuns in padure.
In cele din urma, a venit primavara. Ratusca noastra continua sa-si planga ghinionul. Intr-o zi, a vazut niste lebede frumoase pe apa unui lac. Asa de mult au atras-o, incat s-a dus in intampinarea lor, gandindu-se:
„Or sa ma ciupeasca cu ciocurile ca sa le las in pace, dar nu-mi pasa.”
Tot inotand, s-a privit deodata in oglinda apei si ...
- Oh, dar nu e cu putinta!
In apa se vedea reflectata o lebada zvelta si frumoasa. Iar aceasta lebada era ... chiar ea!
- Nu sunt o ratusca urata! Sunt o lebada!
Inca nu-i venea a crede. Dar niste copii care stateau pe mal au aratat-o cu degetul si au strigat:
- Ei, priviti! A mai aparut o lebada si e cea mai frumoasa dintre toate!
In timp ce celelalte lebede se apropiau de ea ca s-o salute, si-a ridicat mandra capul si a inceput sa inoate, cuprinsa de fericire.

Povestea face parte din volumul POVESTILE BUNICUTEI MELE, publicat in Romania de EDITURA GIRASOL. Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie