prokid.ro - Povesti

Frumoasa din padurea adormita

prokid.ro — Thu, 26 Aug 2010 00:20:04 +0300

Frumoasa din padurea adormita
de Fratii Grimm

Cu mult timp in urma exista o tara frumoasa, condusa de un rege si o regina foarte iubiti de catre popor.
Toata lumea era fericita, pentru ca ei reuseau sa impace mereu toti supusii.
Regii, de asemenea, erau foarte bogati, dar le lipsea ceva dupa care jinduiau din toata inima: sa aiba un fiu.
Dar, in loc de fiul pe care si-l doreau, regina nascu o fiica, ce era foarte frumoasa, aproape ca un inger.
Si, desi regii nu isi vazusera implinita dorinta, erau foarte multumiti de frumoasa fetita.
Ordonara ca in tot tinutul sa se sarbatoreasca venirea pe lume a copilei si absolut toata lumea fu invitata la petrecere.

Fiecare supus ii aduse fetitei cel mai frumos cadou, pana si zanele binefacatoare se apropiara de leagan, inzestrand-o pe micuta cu cate un har special.
Regii uitasera sa invite o batrana ursitoare din padure.
Totusi, aceasta isi facu aparitia si, fara sa-si poata ascunde resentimentele, rosti la marginea leaganului :
- Vei avea parte de tot ce ti-au daruit surorile mele, zanele, dar cand vei implini cincisprezece ani, iti vei intepa degetul cu un fus si vei muri.

Apoi disparu, lasandu-i pe regi foarte intristati.
Atunci se apropie o zana generoasa, care pentru a o consola pe regina, ii spuse ca, desi nu ii era permis sa desfaca o prezicere, macar o putea diminua cu ceva: printesa nu va muri, dar va ramane adormita pana se vor implini o suta de ani.

Trecu timpul si fetita avu parte de toate harurile cu care o inzestrasera zanele, fiind foarte iubita de parinti si admirata de toata lumea.
Totusi se apropia de cincisprezece ani si, desi nimeni nu-si mai amintea de blestem, regele porunci sa dispara toate fusurile din palat.
De ziua ei, pe cand se faceau pregatirile pentru petrecere, printesa urca de curiozitate intr-unul dn turnurile palatului, pe care nu il vizitase pana atunci.
Acolo intalni o batranica ce torcea cu un fus.
- Doresti sa torci? o intreba batrana.
- Cu multa placere, raspunse printesa si incepand sa toarca cu fusul, isi intepa degetul putin si cazu intr-un somn adanc.

Prin tot palatul si prin tot tinutul se vorbea despre ce i se intamplase printesei.
Nu exista niciun remediu si sub nicio forma nu putea fi descantata printesa si deja aproape ca renuntasera, cand aparu o zana buna, care dorea sa aline durerea regilor.
Avu o idee pe care o puse in aplicare imediat: ii atinse pe locuitorii palatului unul cate unul cu bagheta magica si adormira toti, inclusiv regele si regina.
Cum toti locuitorii palatului dormeau, nimeni nu se putea ocupa de ingrijirea acestuia si nu trecu mult timp pana ce balariile acoperira totul.

Se forma o padure cu desisuri incalcite si palatul ramase ascuns sub stratul de vegetatie.
Pana cand, intr-o zi, exact cand se implineau cei o suta de ani din blestem, un tanar principe, atras de legenda care vorbea despre frumoasa adormita, vizita misteriosul palat.
Cu o lovitura de spada taie buruienile, pana descoperi castelul darapanat.
Cobora atunci de pe curajosul sau cal alb.
In timp ce urca treptele acoperite cu muschi, inima ii batea cu putere in piept.
Traversa imensul vestibul de marmura care era pustiu.
Merse inainte si ajunse la sala de petrecere, unde intalni un grup de domni si doamne, nemiscati si complet adormiti.
Continua sa mearga prin sali, coridoare si galerii, vazand mereu acelasi spectacol: garzi, doamne si curteni, toti prinsi intr-un somn profund.
Iar in sala tronului, regele si regina, ocupandu-si tronurile inalte, dormeau si ei.
In bucatarie era liniste si bucatarii, imobili, pareau niste statui din carne si oase.
Pana si un motanel, surprins in momentul in care prindea o bucata de carne, ramasese paralizat in fuga lui.
Atunci, printul isi aminti de frumoasa printesa care dormea de un secol.
Impins de curiozitate, dar si de spiritul sau romantic, incepu sa o caute cu interes.
Intra in sala de dans, unde erau multe doamne imobilizate chiar in timp ce converseau cu partenerii lor.
Dar se gandi ca niciuna dintre ele nu poate fi printesa, deoarece nu erau foarte frumoase.
Deodata, la capatul unui culoar, vazu o scara, care duce aspre varful turnului.
Cand ajunse acolo, langa un fus vechi, o tanara foarte frumoasa dormea linistita.

Printul se apropie de ea si, ridicandu-i mana o saruta curtenitor. Imediat printesa deschise ochii si ii zambi gratios.
Printul ingenunche in fata ei si, fara sa piarda nicio secunda, ii spuse cine era si cum ajunsese pana acolo.
Apoi, cei doi tineri, tinandu-se de mana, coborara in salon, in timp ce toti se trezeau.
Printesa fugi in sala tronului si acolo, vazu ca parintii ei, regii, isi reveneau din somnul adanc. Cu o infinita bucurie si emotie, acestia isi imbratisara fiica.
La sfarsit, ca dovada a recunostintei lor, ii oferira printului salvator mana tinerei lor copile.

Povestea face parte din volumul “Basme” de Fratii Grimm, publicat in Romania de EDITURA GIRASOL. Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

Muscuta cu Basmaluta Rosie

prokid.ro — Mon, 09 Aug 2010 00:39:52 +0300

Din Seria „Fiii Reginei Muste”

Muscuta cu Basmaluta Rosie
de Gratiana Lazarescu

Prima parte de poveste,
Ca de-aicea mult mai este...

Toata lumea, de la mare la mic si de la mic la mare, stie ce-i aceea o musca.
O musca-i o... musca si-atat, ar zice unii, numai ca eu am cunoscut pe cineva care mi-a spus ca nu e chiar asa.
Auzise el despre niste vremuri, habar n-avand cat erau de indepartate, pe cand mustele mai faceau si altceva decat sa bazaie si sa enerveze tot ce intalneau in cale, fie oameni, cai sau vaci, oi, chiar si gunoaie... sau nu, nu, cred ca mai degraba pe ele le rasfatau.
De fapt, sunt singurele cu care se inteleg foarte, foarte bine.
Numai ca ele nu sunt fiinte, neavand viata, ci niste... gunoaie, niste... niste lucruri sau obiecte... de gunoaie!
Cand te gandesti la ele nu-ti vine altceva in minte decat murdarie, murdarie si iar murdarie.
A! Ar mai fi ceva, un miros ingrozior.

Pe atunci, in vremurile despre care va spun, ajunsese la o mare faima regatul mustelor.
Regele lor era un muscoi frumos, cu capul mare si trupul albastru inchis cu luciri verzui, purtat in zbor de niste aripi uriase.
Isi conducea cu maiestrie regatul, stiind sa dea fiecaruia cate ceva folositor de facut.
Erau vremuri infloritoare pentru intregul neam al mustelor, mai cu seama pentru cei de la palat care nu mai pridideau, incepand lucrul pe cand inca nu se lumina afara si terminand-o la vreme de innoptare.
Si asta pentru ca regele avea tot timpul musafiri - prieteni si rude de rang inalt, din toate colturile lumii.

Iata, dragi copii, ca tot palatul, de la cel mai mic piciorus pana la cea mai puternica aripa, era intr-o forfota de nedescris asteptand vizita imparatului moliilor.
Aveau atata treaba de facut bietele muste care de-abia mai gaseau o clipa sa inchida cate-un ochi incat, din bazait in bazait, s-a auzit in toata tara ca la curtea regelui era mare nevoie de... aripi de lucru.
Si iata ca, intr-o zi, se grabi sa se arate o tanara musca, cam fragila, e drept, care ar fi vrut si ea sa-si gaseasca un locsor acolo.

Vazand o mare ingramadeala la poarta palatului - asta e, dragii mei, mustele, oricat de organizate ar fi, nu pot invata in ruptul aripilor sa stea ordonate intr-un sir – tanara musca si-a dat seama ca nu are pe unde-si strecura nici macar un piciorus.
S-a gandit ea bine ce s-a gandit si, cu o basmaluta rosie legata sub barbie s-un sortulet la fel, a aparut la poarta palatului, bazaind timid dupa ce toata gramada se imprastiase.

Muscoiul de ordine isi indeplinise datoria si alesese deja noile muste lucratoare.
In prima clipa nu s-a lasat intimidat dar, mai apoi, auzindu-i bazaitul si suspinele insistente, i-a trecut prin cap ca asa modesta si ingrijita, gata pregatita de treaba, ar putea fi de folos.
Si asa, tanara musca isi facu intrarea mult dorita la curtea regala!

Zilele treceau si oriunde te-ai fi aflat, in orice incapere, salon, turn, camara sau camaruta, nu auzeai decat un bazait neobosit, semn al trudei tuturor.
Incet-incet, zi dupa zi, suratele muste incepura s-o ocoleasca pe nou-venita cu basmaluta rosie, dand-o cand in dreapta, cand in stanga. Ei, si pentru ca stiu ca va intrebati de ce oare se intamplau toate acestea, am sa va povestesc neintarziat cum s-au petrecut lucrurile.
La bucatarie, dragii mei, nimic nu mai era ca inainte.
Pe ce punea mana spargea, bucate nu stia defel sa pregateasca, incurca borcanele, tocatoarele, legumele si vasele, se taia mereu, uita ce avea de facut.
In schimb isi dadea cu parerea in orice problema aparea, fie ea de meniu, aprovizionare sau organizare, bagandu-se ca... musca-n lapte.
Asa e o vorba, dragi copii, cand cineva se baga unde nu e poftit.

Mustele intra in gustosul lapte care le atrage atat de mult incat nu-i pot rezista si, fireste, inecandu-se il si murdaresc.
La spalat, calcat, apretat, intins si aranjat rufe sa nu va inchipuiti, dragutii mei, ca s-ar fi descurcat in vreun fel.
Incurca sifonierele, nu stia sa impacheteze rufele, cat de intinsul pe sfoara nu putea fi vorba deoarece, de fiecare data, o gaseau motaind la soare cu capul in ligheanul plin de rufe racoroase si curate.
Sa nu va inchipuiti ca ea l-ar fi carat!
O ajuta intotdeauna o muscuta milostiva si... mai voinica.
Nici la curatenie nu se pricepea.
Uita de unde incepea si spala acelasi loc de zece ori, alteori varsa galeata cu apa sau lasa carpele si periile murdare, asa incat, obosita fiind de-atata invarteala fara folos, o gaseau dormind, invelita cu cate un colt de covor.

Bine ca avea basmaluta rosie si o vedeau la timp ca altminteri muscoii mai batrani, care zburau mai rar, ar fi calcat-o cu siguranta! Despre treburile gradinii nici nu va mai amintesc.
Precis v-ati dat seama si singuri, dragii mei, ca mai mult decat sa huzureasca printre flori sau sa motaie printre tufisuri nu era in stare. Era o maestra in a obosi fara niciun folos.

Si iata ca, asa cum ni se intampla uneori si noua, oamenilor, deodata s-a intors cu fundul in sus mersul cel bun al treburilor palatului. In ziua in care regele... dar mai bine sa va spun in fir de-a par totul...

data viitoare
vorba fi-va-n continuare.
Muscute, molii,
regi, ducese,
imparati si imparatese,
toate vor benchetui,
vor canta, vor dantui
fara a se plictisi
de-al lor bazait strident,
tiuitul permanent
care-ntruna ne-ameteste
si la plici doar se opreste.

Motanul Incaltat

prokid.ro — Thu, 01 Jul 2010 00:02:53 +0300

Motanul Incaltat de Charles Perrault A fost odata un morar care avea trei fii, un magar si un motan. La moartea sa, fiul cel mare mosteni moara, celui de-al doilea ii reveni magarul si celu..

Spiridusii cizmari de Fratii Grimm

prokid.ro — Thu, 10 Jun 2010 09:21:03 +0300

A fost odata un cizmar care, fara vina sa, saracise intr-atat, incat nu mai avea decat o bucata de piele din care sa faca o singura pereche de pantofi.

Intr-o noapte ii croi, cu intentia de a-i coase si termina a doua zi.
Si, avand constiinta impacata se aseza in pat linistit si, dupa ce isi facu rugaciunea, adormi.

Dimineata, odata cu terminarea rugaciunilor vru sa inceapa lucrul, cand vazu pe masa perechea de pantofi complet terminata. Uimit, omul, fara sa se gandeasca lua pantofii si ii examina. Erau terminati intru totul, nu putea gasi niciun cusur. Erau o adevarata opera de arta.

Dupa putin timp intra un cumparator si atat de mult ii placura pantofii, ca plati pentru ei mai mult decat era necesar, asa ca cizmarul putea cumpara piele ca sa faca doua perechi de pantofi. Ii croi seara, hotarat sa-i termine a doua zi.

Dar, nu fu nevoie, pentru ca atunci cand se trezi, pantofii erau terminati si nu lipsira nici cumparatorii care sa-i dea bani pentru a cumpara piele pentru patru perechi de pantofi.

In dimineata urmatoare fura gata cele patru perechi si de acum inainte, tot ce lasa croit seara, gasea cusut dimineata. Astfel cizmarul avu in curand castiguri foarte mari, putandu-se considera aproape bogat.

Dar intr-o seara , in ajunul Craciunului, cizmarul, care croise niste perechi de pantofi pentru ziua urmatoare ii spuse sotiei:
-   Ce-ar fi daca in aceasta seara am sta de veghe sa vedem cine este cel ce ne ajuta astfel ?

Sotiei sale i se paru o idee foarte buna. Lasa o lumanare aprinsa si se ascunsera intr-un colt.

Cand batu ora douasprezece, aparura doi spiridusi glumeti si dezbracati. Se asezara la masa cizmarului si, cu degetele lor micute, incepura sa intepe, sa coasa si sa bata cuie cu atat de mare viteza si dibacie, incat cizmarul credea ca viseaza. Spiridusii nu plecara pana cand nu terminara toata treaba. Apoi se facura nevazuti.

In dimineata urmatoare, femeia spuse:
-   Acesti spiridusi ne-au imbogatit si trebuie sa le demonstram recunostinta noastra. Poate le este frig umbland asa, dezbracati. Stii ce m-am gandit? Am sa le cos amandurora cate o camasa, o jacheta, un pieptar si niste pantaloni si, de asemenea, le voi tricota cate o pereche de ciorapi. Tu le vei face cate o pereche de ciorapi. Tu le vei face cate o pereche de pantofiori fiecaruia.

Omul spuse ca i se pare o idee foarte buna.

Pusera pe masa tot ceea ce pregatisera si se ascunsera pentru a vedea cum vor lua spiridusii cadoul. La miezul noptii au venit si spiridusii pusi pe treaba, dar in loc sa gaseasca piele taiata, au gasit minunatele haine. La inceput fura uimiti, dar imediat se aratara foarte bucurosi. Se imbracara repede si incepura sa cante:
-   Nu suntem noi doi baieti frumosi si eleganti? De ce sa continuam sa fim cizmari ca inainte?

Se urcara si dansara pe mesele si bancile din cizmarie pana cand, fara sa se opreasca din veselia lor, disparura pe usa. Spiridusii nu s-au mai intors in atelierul cizmarului, caci acestuia ii ajungeau banii pentru tot restul vietii. El si sotia sa traira fericiti si avura noroc in toate lucrurile pe care le intreprinsera.

CRBL si Elena spun ce meserie va avea copilul lor

prokid.ro — Mon, 03 May 2010 00:05:15 +0300

Daca spui Eduard Mihai Andreianu, putini stiu la cine te referi. Daca spui CeReBeL, imediat se schimba lucrurile. Toata lumea il cunoaste pe celebrul dansator si interpret din trupa Simplu care s-a casatorit cu coregrafa pe care a intalnit-o la „Dansez pentru tine” si care va deveni in curand tata. Intr-un interviu VIDEO, in exclusivitate, CRBL si sotia sa, Elena, dezvaluie cum li s-a schimbat viata de cand au aflat ca vor deveni parinti. Si povestesc cum au alcatuit doua liste de nume pentru fetite si baieti. Si ce cred ca va spune copilul despre tatuajele tatalui.

Jorge crede ca fiicei sale ii poarta noroc numarul 13

prokid.ro — Mon, 26 Apr 2010 00:44:59 +0300

Protagonistul musicalului “Romeo si Julieta” de la Teatrul de Opereta din Bucuresti, cantaretul Jorge spune despre fiica sa, Karina Maria, care are 1 an si 5 luni, ca este o super-mancacioasa si pofticioasa: “Gusta din orice, rontaie tot timpul si ii place sa guste orice mancare, mai ales dulciurile si deserturile. Se uita la televizor cu ochii mari si vrea sa manance tot ce vede pe ecran”.

Familia Papagheorghe este destul de mare daca punem la numar si cei trei caini Billy, Bela si Bobita. Micuta Karina Maria se joaca cu toti, “dar mai ales cu porumbeii de la strabunica sa. Nu poate sa pronunte cuvantul porumbei, asa ca le spune Bibi”. Si Jorge continua povestea: “Nu numai animalele si pasarile ii plac, ci si florile. Pe toate le mangaie, le miroase. Si le jumuleste. Mai ales pe cele pe care le primesc eu de la spectacole. Asa ne-a venit ideea de a incepe o afacere cu flori. Eu si sotia mea, Alina, suntem reprezentantii in Romania a unei firme din SUA si ne ocupam de aranjamente florale si flori personalizate. In special, trandafiri.”

Jorge este foarte incantat ca fiica sa iubeste «scena» si afirma cu mandrie «Cred ca fiica mea va deveni artista. Simt ca a preluat de la parinti latura artistica. Tot timpul danseaza. Si acasa si pe strada si oriunde se afla. Asculta muzica mereu. La lansarea musicalului "Romeo si Julieta" a venit la premiera, a stat in primul rand, nu s-a miscat 3 ore. Din cand in cand se intorcea catre cei de pe randul al doilea si zicea “tata” aratand spre scena. La finalul spectacolului am adus-o pe scena. Ii sclipeau ochii de bucurie. Toata sala Teatrului de Opereta o vedea pe ea, intelegea acest lucru si savura momentul la maxim.”

Jorge este numele de scena al cantaretului, iar numele sau real este George Papagheorghe. Cum i-a ales numele fiicei sale? Raspunde prompt: “Maria si Marian sunt bunicii. Iar numele Karina mi-a placut mie foarte mult. Dupa ce i-am pus fetitei acest nume, am avut revelatia ca pe mama o cheama Ecaterina. Karina Maria este nascuta pe data de 13 noiembrie la ora 13.00 si eu zic mereu ca e foarte norocoasa, foarte vesela, extrem de sociabila, de-a dreptul “zurlie”. Chiar asa imi place sa o alint.”

Muzicantii Ambulanti de Fratii Grimm

prokid.ro — Tue, 06 Apr 2010 00:15:55 +0300

Un om avea un magar batran, care muncise din greu timp de mai multi ani, dar puterile incepusera sa-l lase. Magarul se gandi ca stapanul sau nu il va mai intretine si se hotari sa plece, pentru a-si incepe o noua viata.

Pe drum se intalni cu un caine de vanatoare care era aproape adormit si il privea cu o figura trista.

- Ce-i cu tine?
- Ah, se planse cainele. Pentru ca sunt batran si mi-am pierdut simtul mirosului, stapanul meu vrea sa ma omoare fiindca sunt inutil; asa ca am fugit din caminul meu iubit.

- Eu merg la oras, spuse magarul; vreau sa devin muzicant. Vino cu mine. Vom forma un duet si vom deveni faimosi. Cainele accepta si mersera impreuna. Putin mai tarziu, se intalnira cu un motan care parea trist si amarat.

- Ne poti spune de ce esti suparat, batranule pisoias? il intrebara .
- Vai ! suspina motanul. Pentru ca ma simt obosit si prefer sa stau linistit pe soba decat sa fugaresc soarecii, stapana mea m-a dat afara din casa.

- Hai cu noi, il indemna magarul. Vrem sa formam o orchestra si avem nevoie de ajutorul tau.
Plecara impreuna. In drumul lor, trecura pe langa o ferma, unde vazura un cocos care cotcodacea din toate puterile.

- Buna ziua! De ce tipi asa? intreba magarul.
- Am auzit-o pe stapana mea spunand ca ma indoapa ca sa ma taie de Craciun. Pentru asta, cat voi mai trai, o sa-mi strig tristul destin.
Nu te resemna cu soarta, alatura-te noua. Ai o voce frumoasa si orchestra noastra are nevoie de tine, il incuraja magarul.

Si cei patru muzicanti isi continuara drumul. Apoi se oprira intr-o padure ca sa petreaca noaptea. Dar vazura in departare o lumina ce parea sa vina dintr-o casa.
- Am putea merge acolo, aici e foarte frig, sugera magarul. Dupa putin timp ajunsera la un conac vechi. Magarul se uita pe fereastra si le sopti celorlalti :
- Vad o masa plina de bunatati si in jurul ei niste hoti care se infrupta de zor.
- Pai mie mi-e foame, spuse cainele, si ceilalti ii dadura dreptate si se gandira la un plan.

Magarul isi puse picioarele din fata pe fereastra, cainele se sui in spatele lui, motanul se catara pe spatele cainelui si cocosul se urca pe capul motanului. Imediat incepura sa cante fiecare pe limba lui: zbierete de magar, latraturi, mieunaturi si cotcodaceli amestecate, care semanau cu strigatele unei legiuni de vrajitoare suparate. Apoi invadara camera in cel mai mare scandal posibil. Hotii fugira speriati din conac, cat de repede putura. Cei patru muzicanti se ospatara si, dupa ce ciocnira in cinstea succesului lor, adormira linistiti. Cand hotii vazura de departe ca in casa nu mai era nici lumina, nici tambalau, seful bandei spuse:
- Nu ar trebui sa mergem. Tu, adauga facand semn spre unul dintre hoti, du-te si vezi ce este inauntru.

Hotul intra fara zgomot si vru sa aprinda un chibrit.
Atunci motanul ii zgarie fata si hotul incepu sa fuga; dar se impiedica de caine, care il musca de picior. Si cand fugea spre sura de paie, magarul ii dadu o copita in spate; iar cocosul, suparat ca ii deranjasera somnul, il ciuguli de ureche, tipand “cucurigu”.
In momentul in care scapa, hotul ii povesti sefului sau ce patise :
- In casa este o vrajitoare care m-a zgariat cu unghiile; la usa, un om mi-a bagat un cutit in picior; tocmai cand scapam, un urias m-a zdruncinat cu o lovitura de bata in spate; pe langa asta, se auzea vocea judecatorului tipand: «Aducetimi-l aici», in timp ce ma trageau de urechi. Am scapat ca prin minune….

Si toata banda se indeparta de acel loc, tremurand de frica.
Muzicantii se hotarara sa ramana in conacul parasit si acolo traira si cantara impreuna multi ani.

Gica Hagi dezvaluie care sunt pasiunile copiilor sai

prokid.ro — Thu, 01 Apr 2010 00:04:06 +0300

Intr-un interviu VIDEO in exclusivitate pentru Prokid.ro, Regele fotbalului romanesc Gheorghe Hagi dezvaluie care sunt sporturile pe care le practica cei doi copii ai sai, Ianis si Kira si ce pasiuni au ei in afara fotbalului. Maradona din Carpati vorbeste despre Academia de fotbal care ii poarta numele si despre cum a creat o competitie importanta pentru copii si juniori - Cupa Hagi. Ce sfaturi le ofera Hagi parintilor pentru a-si indruma copiii sa faca miscare si sport?

De Florii, Cadou muzical pentru copii

prokid.ro — Fri, 26 Mar 2010 00:00:00 +0200

Florin, Florentina, Narcisa, Crina.... Copilul vostru are nume de floare? Doriti ca Iepurasul sa ii aduca ceva special?

Liliana Stefan, producatoarea Cutiutei Muzicale, aduce pe piata un concept in premiera in Romania - Muzica personalizata in limba romana, pentru copii. Din gama „Copilul tau este vedeta”, astazi va propunem „Cantece pentru Florin”.

Pavel Bartos povesteste despre cum se inteleg fetitele sale, Eva si Rita

prokid.ro — Mon, 08 Mar 2010 00:00:00 +0200

”Dumnezeu face o minune si imi aduce o surioara.”

Venirea pe lume a primului copil, Eva, mi-a schimbat mult viata. Bineinteles, atunci cand Anca si cu mine ne-am hotarat sa avem si al doilea copil, am incercat sa o pregatim pe Eva din timp. Am inclus-o in toate planurile: de la cumpararea hainutelor pana la cumpararea suzetei.
Intr-o zi, bona i-a spus foarte fericita Evei: “Stii ca barza o sa-ti aduca o surioara?”. In acel moment Eva a ramas traznita: “Cum sa-mi aduca mie barza o surioara?” Si bona a intrebat-o: “Atunci cum crezi ca vine surioara ta pe lume?” si atunci Eva a spus: ”Dumnezeu face o minune si imi aduce o surioara.” Ea si-a dorit foarte mult o surioara.
Rita, fetita cea mica o iubeste foarte mult pe Eva, ba chiar o idolatrizeaza. In tot ceea ce spune, al doilea cuvant al ei este “Eva”. Relatia dintre ele este fantastica, tin enorm de mult una la alta, isi impart aproape totul. Desi Eva era obisnuita sa i se cuvina totul, acum ea a devenit mai generoasa in favoarea Ritei.
In timpul liber citim impreuna povesti si de asemenea, ne jucam foarte mult. Ritei ii place sa i se citesca povesti, cu voci si pe intonatii, ceea ce o captiveaza si mai mult. Eva a fost obisnuita de mica sa i se citeasca, dar acum ea a preluat aceasta sarcina si ii mai citeste surioarei sale. Isi asuma responsabilitatea fata de Rita, ceea ce ne bucura foarte mult.
Rita ma surprinde in fiecare zi prin cuvintele noi pe care le invata si prin atitudinea pe care o are. De exemplu, la un an si jumatate se sterge singura cu servetelul la gurita. M-a suprins foarte mult prin rostirea cuvantului “magic”. Acum foloseste tot timpul acest cuvant, atunci cand ii dai un pahar cu lapte, raspunde: “Magic!” Totul este magic pentru ea :).
Eva este la varsta intrebarilor si trebuie sa fii foarte pregatit si deschis si in primul rand sa ai rabdare pentru toate aceste intrebari. Simte daca vrei sa pasezi intrebarea, moment in care devine foarte dezamagita.
Este foarte frumos sa ai copii. E un sentiment care te lasa fara cuvinte. Fac tot posibilul sa petrec cat mai mult timp cu ele, sa nu pierd niciun eveniment important din viata lor si sa fiu implicat in tot ceea ce tine de ele.
Si am marele noroc sa am o sotie exemplara. Anca reuseste intr-un mod extraordinar sa rezolve toate problemele ce tin de fiicele noastre, iar in momentele in care nu sunt acasa, reuseste chiar si de la distanta sa ma implice in evenimentele vietii lor.