prokid.ro - Sfaturi practice

Cum ii disciplinam pe copii?

prokid.ro — Mon, 06 Sep 2010 00:34:05 +0300

A disciplina nu inseamna a domina!
Aceasta este regula: cautati mai degraba sa influentati pozitiv copilul decat sa-i impuneti reguli.
De ce? Pentru ca este iluzoriu sa credem ca cei mici se supun vreunei autoritati sau puteri.
Ei doar se adapteaza.
Intre permisivitate si control, intre indulgenta si severitate, exista si alte optiuni posibile.

1. Limitati aplicarea pedepselor si utilizarea de recompense

Specialistii spun ca a modifica un comportament prin recompensa sau pedeapsa suna a afacere, chiar a santaj.
Trebuie sa fie un comportament extrem de incapatanat pentru a obtine rezultate cu aceste metode.
Este mult mai eficace sa invatam copilul sa gaseasca o motivatie decat sa raspunda precum un catel la ordine si comenzi.

2. Dezvoltati comunicarea parinte - copil

Pentru a ajuta un copil sa gaseasca solutia potrivita pentru problema sa, aveti la indemana doua instrumente:

• Puterea exemplului
Este despre cum un adult se adreseaza copilului exprimand un sentiment personal, prin raport cu comportamentul sau.
“Eu asez pe raft cartile, aseaza-le si tu.” “Eu mananc tot din farfurie, mananca si tu ca sa cresti mare.”
Acest mesaj exclude judecarea valorii.
Copilul trebuie invatat sa gaseasca singur rezolvarea.
• Ascultarea cu atentie a copilului
Al doilea instrument este ascultarea cu atentie a copilului.
Sa-i aratam ca am inteles ceea ce el exprima.
Trebuie sa-l aducem sa inteleaga singur de ce comportamentul sau nu a fost adecvat.
Aceste doua chei de comunicare verbala ii dau copilului incredere in sine .

3. Mai bine cooperati decat sa controlati

Decat sa aveti de-a face cu un copil recalcitrant, mai bine cautati o metoda de iesire din criza, fara sa pierdeti nimic.
Gasiti impreuna o solutie.
Cooperarea nu exclude conflictul, dar ea permite o rezolvare mult mai usoara.

Cititi si
Ce fac copii cand apare un fratior sau o surioara

12 Trucuri pentru a pasi cu dreptul in prima zi de scoala

prokid.ro — Mon, 06 Sep 2010 00:04:51 +0300

Cum ne pregatim pentru ziua cea mare?

Chiar daca un copil este obisnuit sa frecventeze gradinita, intrarea la scoala cea mare ramane un moment plin de febrilitate si nervozitate.
Este o etapa marcanta de multiple schimbari: un nou mediu, noi prieteni, o noua invatatoare, mesele la cantina, autobuzul etc.
De aceea, este important sa-l incurajam si sa-l pregatim pe copil cu blandete, pentru ca aceasta zi sa fie una dintre cele mai pozitive.

Iata cateva Trucuri pentru o buna pregatire a acestui eveniment:

1. Incercati sa-i explicati copilului dinainte cum se vor derula lucrurile (mai putin cunoscute pentru el).

Cum ii disciplinam pe copii?

prokid.ro — Fri, 03 Sep 2010 15:32:11 +0300

A disciplina nu inseamna a domina!
Aceasta este regula: cautati mai degraba sa influentati pozitiv copilul decat sa-i impuneti reguli.
De ce? Pentru ca este iluzoriu sa credem ca cei mici se supun vreunei autoritati sau puteri.
Ei doar se adapteaza.
Intre permisivitate si control, intre indulgenta si severitate, exista si alte optiuni posibile.

1. Limitati aplicarea pedepselor si utilizarea de recompense

Specialistii spun ca a modifica un comportament prin recompensa sau pedeapsa suna a afacere, chiar a santaj.
Trebuie sa fie un comportament extrem de incapatanat pentru a obtine rezultate cu aceste metode.
Este mult mai eficace sa invatam copilul sa gaseasca o motivatie decat sa raspunda precum un catel la ordine si comenzi.

2. Dezvoltati comunicarea parinte - copil

Pentru a ajuta un copil sa gaseasca solutia potrivita pentru problema sa, aveti la indemana doua instrumente:

 Puterea exemplului
Este despre cum un adult se adreseaza copilului exprimand un sentiment personal, prin raport cu comportamentul sau.
“Eu asez pe raft cartile, aseaza-le si tu.” “Eu mananc tot din farfurie, mananca si tu ca sa cresti mare.”
Acest mesaj exclude judecarea valorii.
Copilul trebuie invatat sa gaseasca singur rezolvarea.
 Ascultarea cu atentie a copilului
Al doilea instrument este ascultarea cu atentie a copilului.
Sa-i aratam ca am inteles ceea ce el exprima.
Trebuie sa-l aducem sa inteleaga singur de ce comportamentul sau nu a fost adecvat.
Aceste doua chei de comunicare verbala ii dau copilului incredere in sine .

3. Mai bine cooperati decat sa controlati

Decat sa aveti de-a face cu un copil recalcitrant, mai bine cautati o metoda de iesire din criza, fara sa pierdeti nimic.
Gasiti impreuna o solutie.
Cooperarea nu exclude conflictul, dar ea permite o rezolvare mult mai usoara.

Cititi si
Ce fac copii cand apare un fratior sau o surioara

La ce varsta „invata” creierul sa vorbeasca?

prokid.ro — Thu, 02 Sep 2010 00:48:57 +0300

V-ati intrebat vreodata de ce pare mai greu de invatat o limba straina pentru un adult decat pentru un copil?

Cercetatatorii au descoperit, folosind rezonanta magnetica, faptul ca creierul nostru proceseaza invatarea limbajului in mod diferit pe masura ce inaintam in varsta.
Pe masura ce copiii invata o alta limba acest lucru le stimuleaza aceeasi parte a creierului ca si limba materna.
Cu toate acestea, in jurul varstei de 7 ani, creierul nostru incepe sa proceseze o limba straina intr-o alta zona a sa.
Studiile arata ca, in cazul subiectilor care au invatat mai multe limbi in copilarie, creierul a procesat diferitele limbi in aceeasi zona.
De exemplu, daca o zona galbena reprezinta limba romana, iar zona rosie limba engleza, studiul a gasit o zona mare, portocalie, care arata o suprapunere in modul in care creierul combina capacitatea de a invata diverse limbi.

Dezvoltarea creierului si a limbajului

Pentru subiectii care au invatat limbi straine ca adulti studiile arata ca creierul a folosit o alta zona pentru a procesa noua limba.
Interesul profesorilor fata de invatarea unei a doua limbi sau a unei limbi straine i-au condus pe cercetatori la studii interesante despre dezvoltarea creierului si a limbajului.

Invatarea limbajului este un fenomen natural si pare sa se intample fara alte interventii.
Insa, prin intelegerea modului in care creierul invata in mod natural, profesorii de limbi straine pot reusi mai bine sa creasca eficienta invatarii limbilor straine in scoli.

Gandirea abstracta si planificarea

Cum pregatim copiii pentru prima zi de scoala?

prokid.ro — Thu, 02 Sep 2010 00:24:05 +0300

Se apropie noul an scolar.
Parintii se agita sa-i pregateasca pe cei mici cat mai bine pentru prima zi.
La randul lor, copiii sunt pe de o parte nerabdatori sa-si vada colegii, iar pe de alta parte sunt speriati.
Este o etapa importanta in viata copilului care are particularitatea de a-i
afecta in mod special pe parinti, fiindca marcheaza inceputul unei separari care nu-i intotdeauna usoara.
Atat pentru cei mici, cat si pentru adulti.
Pregatit sau nu, copilul trebuie sa mearga la scoala ca toti copiii de varsta lui.
Tine de noi sa facem astfel incat acest nou pas sa fie unul usor…

Cu ce se imbraca copiii toamna?

prokid.ro — Thu, 02 Sep 2010 00:16:17 +0300

Z propune French Vogue pentru copii

In Magazinele Z va asteapta noua colectie de haine pentru sezonul de toamna 2010. Pentru copii cu varste cuprinse intre 0 – 14 ani.

Pentru bebelusi a fost creata colectia Grain de ble cu temele cromatice specifice: roz pentru My little girl si bleu pentru My little boy.

In functie de varsta si preferinte, fetitele pot alege una din teme vestimentare ale sezonului rece: Ethno Colors, Romantique, Creative Parade, hippie chic, Casual Day, French Vogue.
Nu lipseste nici gama de hainute Le petite Collection by Lisa Rose.

Baieti au si ei la dispozitie mai multe colectii, asa ca isi pot alege imbracamintea preferata in functie de stilul personal: Officer Gentleman, Vintage Color, Casual Green, City Cargo, American Fit, Urban Feels. Special pentru scoala, gama YCC propune teme precum Crazy School si Casual Origin.

Mereu in tendinte, hainele Z pentru copii sunt comode si practice astfel incat cei mici sa se miste oricand in voie.
Tesaturile au culori vesele, modelele sunt elaborate, croiala moderna, dar simpatica si in ton cu varsta micutilor.

Aveti copii? Trebuie sa-l cunoasteti pe Z!

Ce facem cand copilul este MINCINOS?

prokid.ro — Mon, 30 Aug 2010 00:41:08 +0300

Pe micul mincinos il recunoastem imediat.
Este un prefacut inascut.
Fata lui nu tradeaza nici o urma de indoiala cand declara ca NU a spart el farfuria.
Lanseaza o ipoteza si nu recunoaste ca-i apartine.
“Am zis eu ca nu-mi plac zarzavaturile din ciorba?”
Se pregateste intens pentru jocuri duplicitare.
Cand greseste nu recunoaste nici picat cu ceara.
Daca viclenia a fost data in vileag, afirma ca n-a fost ideea lui.
Scorneste tot felul de pretexte.
Nu mananca, nu doarme, nu lucreaza, nu-si face lectiile, fiindca are altceva mai bun de facut.
Inventeaza mii de scuze.

• La scoala

Referitor la activitatea sa scolara, copilului mincinos ii place sa declare ca nu si-a facut temele pentru ca i-a fost rau, ca a uitat caietul la scoala, ca i-a imprumutat cartea unui coleg, ca a trebuit sa mearga la doctor, ca n-a stiut ca are tema...
Si imaginatia lui gaseste in fiecare zi cate un motiv.

Ce-i de facut?

In primul rand, educatoarea, invatatoarea sau profesora trebuie sa instiinteze parintii despre acest comportament al copilului.
La randul lor, parintii trebuie sa ia masuri urgent. Sa-l determine pe copil sa-si schimbe comportamentul, facandu-l responsabil de actiunile sale.
Cea mai buna metoda este inscrierea la un club sportiv unde se practica un sport de echipa.
Efortul fizic depus, competitia, stilul de viata dat de antrenamentele periodice si telul de a deveni campion ii schimba copilului mentalitatea de a gasi scuze si minciuni pentru toate fleacurile.

• La joaca

Unii copii deformeaza adevarul pentru a fi „interesanti” in ochii celorlalti sau pentru a-si schimba „imaginea” in fata amicilor.
Mincinosul ii pacaleste usor pe copiii de varsta sa.
Le indruga verzi si uscate pentru a-i domina.
Se lauda cu lucruri pe care nu le are si cu actiuni pe care nu le-a facut niciodata. Vrea numai sa fie „cineva”, sa creasca in ochii prietenilor, sa fie „capetenia” lor.

Ce-i de facut?

Cum reactionam la spontaneitatea copiilor?

prokid.ro — Thu, 26 Aug 2010 00:36:20 +0300

Spontaneitatea copiilor poate fi o problema
Copilul vorbeste bine si se comporta normal.
Mai ales cand va aflati pe strada, in vizita, intr-un magazin, la prieteni, in parc.
Dar brusc el abordeaza cu voce tare subiecte sensibile pentru cei din jur.
Copilul va loveste cu naivitatea lui despre «adevar» spunand cuvinte care va lasa fara suflare.
"Ai vazut? Este batrana, ea va muri in curand ...", exclama copilul in autobuz.
Este o situatie destul de jenanta.
Cum sa-l facem pe copil sa inteleaga ca exista lucruri care nu se spun cu voce tare?

Ce se intampla in aceasta situatie?
Copilul insista si va intreaba: de ce schimbi subiectul, de ce nu raspunzi?
Daca nu-i dati un raspuns, el va escalada situatia si e posibil sa scapati totul de sub control.
Copilul se confrunta cu o neintelegere.
El nu pricepe de ce nu i se raspunde la subiectul abordat, nu intelege ca adultii nu stiu cum sa reactioneze intr-o situatie asa de delicata.

Copilul intreaba cu nonsalanta: «De ce domnul nu vede?»
In jurul varstei de 4 ani copilul devine constient de diferente si se exprima pur şi simplu. Acesta creste!
Pana la varsta de 2-3 ani, el nu intelege ca unele persoane sunt diferite.
Cel mai important este cum reusim noi sa-l facem pe cel mic sa aiba relatii cu toti oamenii acestia pe care ii vede.

Ce este de facut?
•   Incercati sa nu aveti reactii excesive si sa va descarcati nervii pe copil.
•   Preferati dialogul cu cel mic, explicandu-i ca nu toti oamenii sunt la fel.
•   Raspundeti-i copilului prin extinderea subiectului: da, efectiv unii oameni nu seamana intre ei, unii sunt mai inalti, altii mai scunzi. Unii sunt mai slabi, altii mai grasi. Unii poarta ochelari, altii nu. Astfel il determinati sa-i studieze cu atentie pe cei din jur.
•   Lasati-l sa primeasca explicatii si de la ceilalti. Se poate ca persoanele care asista la aceasta discutie sa intervina si sa ii explice copilului acelasi lucru. In orice caz exprimati-va cu blandete ca o persoana nu este incantata de faptul ca este diferita, cateodata accepta bine sau nu exclamatiile copilului.

Ce puteti sa-i spuneti copilului?
Normal ar fi ca sa va faceti timp si sa discutati cu copilul despre situatia creata. Important este ca cel mic sa inteleaga ca nu toata lumea este la fel, ca unii oameni nu seamana cu altii.

La afirmatia “Este batrana, ea va muri in curand”, este limpede ca copilul nu poate inca sa gandeasca in tacere.
Acesta este un proces normal pentru validarea cunostintelor sale.
El stie ca un om batran moare.
Pentru ca este un subiect sensibil, copilul trebuie luat deoparte si explicat ce inseamna moartea. Pe intelesul varstei sale.
Altfel, prin cuvintele lui, persoana vizata se poate simti ranita.
Mai tarziu, la varsta de 5-6 ani, cel mic va intelege mai bine aceste coduri sociale. Cand sa vorbeasca nestingherit in plublic si cand nu.
Ce putem sa-i spunem in acest caz?
“Nu stim cand murim. Sunt si tineri care mor, dar si oameni care traiesc foarte mult, chiar 100 de ani, ca in povesti.”

Deodata copilul spune niste cuvinte sau fraze ciudate pe care le-a auzit la altii.
Sau pune intrebari incuietoare despre stari si situatii adesea jenante.
Copilul inca nu au capacitatea de a-si reprima ceea ce ii vine spontan sa spuna.
Intrebati-l de unde are acest vocabular, de la scoala, de la bunici, de la prieteni?
Spuneti-i ca nu este de ajuns sa-i imite pe altii ca sa fie inteles.
Ceea ce vrea sa exprime sa o faca intr-un limbaj respectuos, nu sa trebuiasca sa fie decodat.

Cititi si
Cum pregatim prima zi de lucru a bonei

Si copiii pot fi stresati?

prokid.ro — Mon, 23 Aug 2010 00:40:58 +0300

Astazi stresul face parte din viata noastra.
Este simbolul acestor decenii dinamice.
Ne sicaie, ne sperie, ne ameninta.
Incercam sa-l preintimpinam sau sa scapam de el.
Parintii stresati stiu cel mai bine ce efect negativ poate avea stresul asupra evolutiei si dezvoltarii copilului.
Firi foarte sensibile, copiii participa afectiv la toate schimbarile din jurul lor, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative.
Poate fi influientata decisiv purtarea lor atat din punct de vedere fizic, cat si emotional. Evenimentele care provoaca brusc stres accelereaza respiratia si bataile inimii, induc dureri de cap si disconfort in zona abdominala. Cu timpul, copilasul poate deveni foarte sensibil la imbolnaviri.

Ce inseamna stres la nivelul celor mai mici locuitori ai planetei?

Multe sunt exemplele care ii marcheaza pe copii. La gradinita sau la scoala, in cercul de prieteni, in anturajul vecinilor, in echipa cu care practica un sport sau o activitate culturala, in tabara, la bunici, in familie cand parintii nu se inteleg etc.

Exemplul 1
Este cazul elevului mutat in ultima banca, motiv de a se simti marginalizat si cu un statut de inferioritate fata de colegii lui.
Cand acestia il sicaneaza pe aceasta tema, situatia devine de nesuportat. Intervine si teama de a nu afla parintii despre “performantele” sale scolare.

Exemplul 2
O situatie asemanatoare apare atunci cand se schimba un profesor in timpul anului scolar, fiind inlocuit cu altul mai exigent.
Frica de a nu face fata noilor cerinte si teama de notele mici il streseaza pe scolar.

Exemplul 3
Cand copilul se transfera la alta scoala, in alt cartier sau in alta localitate, el capata angoasa acomodarii cu noii colegi, profesori, prieteni, vecini.
Intotdeauna noul venit intr-o colectivitate este primit cu rezerva si retinere, iar daca nu stie sa se impuna va ramane un marginalizat al grupului.

Exemplul 4
Daca practica un sport individual sau de echipa si se schimba antrenorul ori copilul este trecut in alta grupa de lucru, atunci acesta poate fi stresat de noua lui pozitie.
Crede ca nu mai face fata noilor conditii de lucru, ca ceilalti sunt mai buni decat el, ca nu va fi apreciat efortul sau, ca nu va fi competitiv.

Exemplul 5
Cand copilul este obligat sa participe la concursuri pentru care el crede ca nu este pregatit: olimpiade, concursuri scolare pe diferite teme, competitii intre scoli, emisiuni televizate pentru copii, festivaluri de teatru, muzica, dans etc.
Parintii vor cu orice pret sa-l transforme in „campion”, iar copilul traieste drama ca-i va dezamagi.

Exemplul 6
Toate tensiunile create in familie il streseaza si pe copil. Certurile interminabile dintre parinti, discutiile aprinse, comportamentul dur al unui tata betiv sau delasarea unei mame indiferente.
Toate acestea seamana teama si frica in sufletul copilului care sta neputincios intr-un colt al camerei si se gandeste cu groaza la ce urmeaza.

9 trucuri pentru un bebe mai fericit

prokid.ro — Thu, 19 Aug 2010 00:37:04 +0300

1. Deschideti ochii mari si observati-l

Totul se va petrece de minune daca de la nasterea copilului sunteti atenti la emotiile pe care le transmite cel mic.
Comportamentul sau reflecta exact ceea ce simte in interior. Gesturile lui, mimica, plansul, miscarile corpului, toate exprima clar daca se simte bine sau nu, daca este trist sau vesel.
Nu exista o reteta pe care parintii sa o urmeze pentru a-si intelege copiii, trebuie doar sa isi urmeze feeling-ul.

2. Respectati caracterul lui specific

Niciun bebe nu seamana cu altul, fiecare are caracterul sau si diferentele de temperament exista chiar din primele zile.
De exemplu, copiii timizi sunt sensibili la lumina, la zgomot, de aceea le place mediul familiar.
Copiii tonici, dinamici, indreptati catre actiun, simt nevoia in continuu de a merge, de a se misca, de aceea le place sa fie inconjurati de lume si simt nevoia sa fie stimulati.
Copiii sociabili iubesc sa vada lumea si adora sa li se vorbeasca mult. Adaptarea la personalitatea copilului vostru cere mult efort, dar este importanta pentru a-i da micutului confortul si securitatea interioara si pentru a-l ajuta sa se afirme.

3. Minunati-va la fiecare progres al copilului

Pentru a creste bine, bebelusul are nevoie de voi pentru fiecare progres, indiferent cat de mic ar fi.
Aratati-i de fiecare data ca ii apreciati eforturile.
Entuziasmati-va de la primul suras, incurajati-i bla-bla-urile, fiti incantati atunci cand la auzul vocii intoarce capul,aplaudati-l cand arata cu degetul ce isi doreste.
Uimirea voastra ii va intari respectul de sine si il va face sa se simta bine cand vede ce mult conteaza pentru voi.

4. Implicarea tatalui, cat mai des posibila

Cel mic adora sa fie leganat sau imbratisat de tatal sau.
De aceea, e bine ca tatal sa o ajute pe mama atunci cand ii face baie micutului, sau sa ii dea biberonul, sa-i schimbe scutecul, sa-l mangaie pe bebe daca plange noaptea.
Incet-incet si tatal se va descurca foarte bine.
Prezenta, tandretea si implicarea paternala sunt esentiale in cresterea echilibrata a celui mic.
In absenta tatalui, mama trebuie sa vorbeasca pozitiv de bebe: «Este prima oara cand ai pasit singur, bravo, ii vom povesti tatalui tau diseara. Si va fi mandru de tine.»

5. Nu va simtiti vinovati cand cel mic plange

La inceput, toti parintii trec prin momente de descurajare si de indoiala. Cred ca lucrurile nu merg bine, ca nu il inteleg pe cel mic.
E normal, nu exista parinti perfecti si nici copii perfecti.
E dificil cand cel mic plange, nu doarme, nu mananca.
Nimic nu mai seamana cu planurile pe care vi le-ati facut inainte de nastere, ca totul va fi perfect.
Nu dezarmati, aveti incredere ca va veti descurca pana la urma.
A invata sa fiti parinte nu este usor.
Atunci cand gresiti, e de ajuns sa corijati erorile pentru a restabili situatia.

6. Dati-i copilului tone de imbratisari

Un bebelus increzator este un bebe fericit si zambitor.
Nu-l lasati sa planga pe motivul ca “face plamani”, acoperiti-l cu imbratisari si sarutari. Acest lucru nu il va face capricios.
Din contra modul cum reactionati la nevoile copilului il va ajuta la dezvoltarea sa viitoare si va intelege lumea mai usor.

7. Tineti copilul in brate in primele trei luni

Din primele momente ale vietii, bebelusii plang foarte mult.
Ei au nevoie de prezenta mamei, a tatalui, a bunicilor.
Au nevoie de caldura, de tandrete, de sarutari, de mangaieri care sa ii asigure securitatea completa.
Preferati pozitiile confortabile pentru el tinandu-l pe burta, pe bratul vostru, in poala, pe umar.
Amintiti-va ca cel mic si-a petrecut ultimele luni de sarcina cu susul in jos si nu este foarte indicat sa-l tineti vertical.

8. Nu trebuie sa va simtiti vinovati daca lucrati

Se intampla ca cei mici sa petreaca primele evenimente din viata lor fara ca voi sa fiti de fata.
Va veti simti tristi ca ati ratat etapele cheie ale vietii copilului.
Nu va faceti griji, duceti-va la lucru cu inima usoara, vor fi si alte oportunitati de fericire.
Nu lasati ca cel mic sa vada tristetea, el este foarte sensibil la starea emotionala a celor din jurul sau.
Bebelusul are nevoie sa simta ca mama sau tatal au incredere in el.