Cum se face examinarea oftalmologica a copiilor?

Cum se face examinarea oftalmologica a copiilor?

Imediat dupa nastere mama isi inspecteaza copilul ca sa se asigure ca este ,,intreg”, ca are toate degetele la maini si la picioare, ca urechile sunt la locul lor, ca ochii au aspect normal.
Abia mai tarziu isi pune intrebarea: ,,Copilul meu vede ?“ .
Pentru majoritatea copiilor raspunsul este afirmativ, dar exista situatii in care vederea este sub asteptari.

Ochiul este cel mai important organ de simt.
80 % din informatia pe care o primim este inregistrata cu ajutorul lui.
Prin ,,vedere “ preluam imagini, forme, culori, putem aprecia distanta, adancimea si miscarea obiectelor. Si astfel, lumea inconjuratoare devine ,,lumea vederii noastre“.

Cum se formeaza “vederea”

In perioada de sarcina, ochiul este printre primele organe care se formeaza. Dezvoltarea lui continua pana la nastere si chiar dupa.
La inceput vederea este neclara.
Nou-nascutul distinge lumina de intuneric, inchide ochii la lumina puternica si vede chipul mamei in timpul alaptarii (aproximativ la 20 cm). Incetul cu incetul vederea se imbunatateste si copilul distinge culorile (la inceput pe cele vii -rosu, verde), incepe sa observe obiecte din ce in ce mai mici si mai departate.
Practic, copilul invata sa vada asa cum invata sa vorbeasca sau sa mearga.
Acest proces este continuu si are loc pana la 6-7 ani.

Cum apreciem calitatea vederii

Un copil mic nu poate spune daca are sau nu o afectiune oculara (el vede!), nu poate aprecia daca ambii ochi vad la fel sau daca ,,muncesc“ impreuna.
Stabilirea calitatii vederii este dificil de realizat si pentru parinti (nu intotdeauna faptul ca micutul ,,observa scamele de pe covor“ inseamna ca acuitatea lui vizuala este maxima pentru fiecare ochi in parte ).
Singura modalitate corecta de a aprecia calitatea vederii si starea de sanatate a ochiului este examinarea oftalmologica.
Majoritatea parintilor stiu ca trebuie sa astepte pana la 3 ani pentru prima vizita la oftalmolog. Complet fals!
Examenul de rutina (screeningul) trebuie facut chiar de la nastere, apoi la 6 luni-1an, la 3-4 ani, iar dupa 5 ani, anual (spune Academia Americana de Oftalmologie).
In situatii speciale, examinarea se va face ori de cate ori medicul oftalmolog considera necesar.


Care sunt cele mai frecvente patologii?

Pentru a sustine importanta screeningului, vom trece in revista cele mai frecvente patologii intalnite in practica.

Retinopatia de prematuritate este o afectiune datorata dezvoltarii anormale a vaselor de sange retiniene. Ea poate regresa spontan sau poate duce la afectare vizuala severa si chiar la orbire. Cei mai afectati sunt prematurii nascuti sub 32 saptamani si sub 1500 de gr, mai ales daca asociaza si factori de risc (oxigenoterapie, anemie, apnee, hemoragii intraventriculare, etc).
Evaluarea se face prin oftalmoscopie indirecta, controalele fiind repetate pana la vascularizarea completa a retinei. Prin depistarea la timp si tratarea cu ajutorul laserului vederea se pastreaza.

Obstructia canalului lacrino-nazal reprezinta de fapt intarzierea permeabilizarii acestui canal, situatie intalnita la aproximativ 20% din copii. Acestia prezinta lacrimare abundenta si secretii mucopurulente. Un rol important pentru indepartarea membranei ce intretine obstructia revine masajului sacului lacrimal.
Daca permeabilizarea nu se realizeaza, se face sondajul cailor lacrimale.


Glaucomul congenital are ca si cauza cresterea tensiunii intraoculare. Globii oculari se maresc si apare lacrimarea si fotofobia. Tratamentul este chirurgical si este urgenta. In lipsa lui vederea se poate pierde definitiv.
La copilul mic putem intalni cataracta congenitala (opacifierea cristalinului), nistagmusul (osilatii ritmice ale ochilor), diverse  malformatii ale ochilor si pleoapelor, ptoza si hemangiomul  palpebral, retinoblastomul (tumora maligna intraoculara ).

Viciile de refractie reprezinta cea mai frecventa cauza a tulburarilor de vedere la copil. Ele pot aparea si pot fi identificate (dioptriile) la orice varsta. Medicul poate utiliza schiascopia, autorefractometul pediatric (poate fi folosit de la 6 luni ,masuratorile se fac binocular de la distanta de 1 m), sau autorefractometrul (dioptronul – in principal dupa 3 ani).
 
Hipermetropia inseamna ca globul ocular este mai ingust si imaginea este neclara pentru obiectele situate atat la distanta mai mare, cat si la distanta mai mica, pentru ca se formeaza in spatele retinei. Corectia se face cu lentile convergente.
Aproximativ 80 % dintre copii sunt hipermetropi, iar intervalul 0-2 dioptrii sferice este considerat normal la copilul mic.
Vederea lor este incetosata in special pentru obiectele de aproape, clipesc si isi freaca ochii des, au dificultati si nu manifesta interes pentru citit, nu pot mentine randul, acuza frecvent dureri de cap (cefalee), durere si tensiune oculara, au sensibilitate la lumina (fotofobie).
Daca hipermetropia este mare copilul poate fi nervos, agitat, irascibil (el nu vede bine nici la distanta, nici la aproape).

Miopia:  globul ocular este mai alungit si imaginea este neclara pentru obiectele situate la o distanta mai mare, pentru ca se formeaza inaintea retinei. Corectia se face cu lentile divergente.
Aproximativ 5-6 % din copii sunt miopi. Vederea lor este buna la aproape, dar slaba la distanta.
Ei apropie jucariile de ochi, scriu ,,cu nasul in caiet”, stau aproape de televizor, privesc cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incretita, stau in primele banci la scoala, nu practica sporturi sau activitati ce implica o vedere buna la distanta si acuza frecvent dureri de cap (cefalee).
 

Astigmatismul: globul ocular este modificat ca si forma (corneea are curburi anormale fiind mai mult ovala decat rotunda). Este destul de frecvent la copii (3 din 10).  Corectia se face cu lentile cilindrice.
Vederea este scazuta atat la distanta, cat si la aproape si adeseori se asociaza cu hipermetropia sau miopia.
Vederea este neclara, incetosata, imaginile sunt distorsionate si dedublate, apare oboseala oculara, pozitia anormala a capului si cefalea.  
 
Strabismul (deviatia ochilor) se caracterizeaza prin lipsa de paralelism a axelor vizuale. Din cauza instabilitatii oculomotorii, pana la 4-5 luni nu ne ingrijoreaza prezenta lui.
In schimb, daca persista sau apare dupa 6 luni, trebuie consultat medicul oftalmolog.
Cel mai frecvent este strabismul convergent (ochi fugit spre nas) urmeaza apoi strabismul divergent (ochi fugit spre ureche) si mai rar strabismul vertical (ochi fugit in jos sau in sus). Se insoteste de lipsa vederii binoculare, stereoscopice (imaginile de la cei doi ochi nu se suprapun).
Scopul tratamentului este obtinerea unei acuitati vizuale normale, a vederii binoculare si reducerea deviatiei strabice.  In mod obisnuit este nevoie de ochelari si este bine ca acestia sa fie facuti cat mai devreme, chiar sub un an. Unele forme de strabism se corecteaza chirurgical. Strabismul poate sa apara si secundar unor leziuni retiniene (retinopatie de prematuritate, cicatrici corio-retiniene, retinoblastom etc), opacitati ale cristalinului sau ale corneei.
Prin urmare, examinarea oftalmologica trebuie sa fie completa in cazul strabismului, oftalmoscopia fiind obligatorie.

Ambliopia (ochiul lenes) apare atunci cand un ochi nu este folosit si acuitatea vizuala ramane nesatisfacatoare.
Se poate asocia cu strabismul si in acest caz este mai usor de depistat.
Dar daca ochii nu sunt deviati si copilul nu acuza nici un simptom, depistarea ei este posibila doar prin respectarea etapelor de screening. Trebuie retinut ca dezambliopizarea se face cu rezultate bune doar pana la varsta de 6-7 ani, prin purtatrea ochelarului si ocluzia ochiului sanatos, fortand astfel ochiul mai slab sa vada.

Din pacate, in jurul nostru, numarul copiilor cu acuitate vizuala scazuta este mare.
Depistarea precoce a afectiunilor oculare si a viciilor de refractie si tratarea lor la timp poate limita scaderea de vedere.
Este esentiala preventia, astfel incat copilul trebuie evaluat inca de la nastere, cu respectarea etapelor de screening, chiar daca el nu acuza nimic, context in care este deosebit de importanta atat atitudinea parintelui, cat si a medicului (neonatolog, pediatru, medic de familie, oftalmolog).

 

 

   Dr. Florina Stoica
   Medic specialist oftalmologie
   Clinica Medicover Timisoara 

 

 

 

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie