3 Principii ca un copil sa devina constient de cerintele sale

3 Principii ca un copil sa devina constient de cerintele sale

1. Sa-i ascultam motivele 

Cand copilul are nevoie sa vorbeasca, va trebui sa facem un efort constient pentru a pune pe un plan secundar ceea ce ne-am propus din punct de vedere didactic. Sa rezistem dorintei de a corecta, de a furniza un raspuns corect si unic si sa incepem sa cautam impreuna cu el nu modul, ci modurile in care s-ar putea rezolva problema, luand in consideratie chiar si posibilitatea ca unele dintre opiniile si credintele de care suntem atasati sa fie, eventual, puse in discutie. Intr-un asemenea mod, el nu va simti nevoia sa se apere, ci se va concentra asupra problemei pe care trebuie s-o rezolve.

Sunt suficiente cinci minute

Deseori, in graba, le atribuim copiilor sentimente care corespund mai degraba temerilor noastre decat adevarului. Si totusi sunt suficiente doar cateva minute pe zi dedicate exclusiv lor, in anumite perioade ale zilei, pentru a putea stabili cu ei o legatura profunda, reusind astfel sa-i intelegem mai bine. Sa profitam de ocazia pe care o avem dimineata, cand ii conducem la gradinita sau la scoala sau sa le rezervam momente de destainuiri speciale inainte de a merge la culcare.

Se pot crea in felul acesta momente magice in timpul carora copiii isi vor putea deschide sufletul. Fiind siguri ca pot spune tot ceea ce le trece prin minte si vor sti ca pot gasi la noi un ajutor necesar pentru a aduce lumina asupra lor.

 

2. Sa nu judecam emotii si dorinte

Sa-l facem pe copil sa-si dea seama ca ii intelegem entuziasmele si ca ii respectam gusturile, chiar daca acestea ni se par ilogice si irationale. Sa nu emitem judecati asupra sentimentelor „rele” pe care le exprima.

Sa cautam, in schimb, sa intelegem de unde iau nastere ele si sa-l facem pe copil sa reflecteze, punandu-i niste intrebari care sa-l faca sa ia in consideratie toate aspectele situatiei.

„Copiii trebuie sa conteze pe cineva in fata caruia sa-si exprime deschis chiar si sentimentele negative, fara a se rusina sau a avea sentimente de vinovatie”, a observat psihologul american Carl Rogers (1902-1987). „Daca isi dau seama ca toti oamenii din jurul lor, inclusiv mama si tata, au uneori ganduri negative, autoaprecierea lor va iesi astfel intarita.”

 

3. Sa punem intrebari in loc sa dam raspunsuri

Pana si in fata unor afirmatii mai trasnite, sa ne obisnuim sa intrebam: „De ce crezi ca este astfel?” „Eu? Ce cred despre asta?!” Pentru un copil, intrebarea este destabilizatoare. Raportul ierarhic se inverseaza. El este cel care, chiar daca doar pentru o clipa, devine specialistul, consilierul. Isi da seama ca ar putea avea cunostinte, o idee, o opinie pe care o simtim necesara sau, oricum, al carui purtator ar putea sa fie el insusi.

Daca a facut o afirmatie partial adevarata, trebuie sa punem in valoare mai degraba partea de adevar pe care o contine decat inexactitatile, si sa pornim de la acel punct pentru a-l face, pas cu pas, sa inteleaga mai in profunzime complexitatea problemei respective.

 

Mai multe in Cartea „Copiii siguri de ei insisi intr-o lume nesigura”, Editura ALL

 

 

Cititi si...

Zodiile ne spun ce calitati au copiii

Ce facem cand copiii nu sunt atenti

Cum ii invatam pe copii ce sunt succesul si esecul

 

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie