Ce fac copiii cand afla ca parintii lor divorteaza

Ce fac copiii cand afla ca parintii lor divorteaza

Copilul suporta foarte greu despartirile parintilor. Cu cat este mai mic, cu atat i se pare de neinteles manevra. Ii ia ceva timp pana isi da seama ca exista familii atipice, dezorganizate, vulnerabile, care nu functioneaza dupa regulile din carti si filme. Afla ce este divortul, separarea, abandonul, nasterea in afara casatoriei. Cei mari stiu despre ce este vorba, de aceea simt spaima, rusine, revolta si aversiune.

Obligati sa se dusmaneasca si sa-si imparta bunurile materiale, parintii nu mai acorda atentia necesara urmasilor in aceasta perioada. Apar certuri, discutii furtunoase, violente verbale. Copilul asista impasibil la ele. Teoretic, caci practic este distrus de toata aceasta atmosfera incarcata negativ. Desi parintii considera ca este prea mic sa inteleaga ce se intampla, ei se inseala. Adultii au o mare retinere si teama de a discuta deschis cu tinerii, desi divortul este ireversibil. Explicatiile se fac in functie de varsta micutului. Incepand de la patru ani, orice copil sesizeaza modificarile din familie. Cei mici trebuie sa priceapa ca parintii nu divorteaza de copil, il iubesc in continuare si vor avea grija de el chiar daca nu locuiesc in aceeasi casa.

Uneori mama ii impune copilului sa-l accepte pe noul venit in casa si sa-i spuna “tata”. Poate un copil sa inteleaga noua situatie si sa se conformeze la comanda? Cine este acest nene pe care trebuie sa-l numeasca “tata”? Trebuie sa isi iubeasca mama enorm pentru a trece peste asta si a-i indeplini dorinta. Totul depinde si de comportamentul tatalui vitreg. Daca stie sa si-l apropie pe copil, va fi in regula. Daca nu, vor ramane dusmani pe viata. El este cel i-a luat locul tatalui real si nu va fi iertat niciodata.

Cand parintii divorteaza, automat intervin si bunicii. Trag de copil, cand intr-o parte, cand in alta. Mai mult, intra in joc si celelalte rude, unchi, matusi, verisoare. Este o perioada delicata in care toti cei implicati ar trebui sa-si tina cumpatul si echilibrul. Indiferent de decizia de separare sau divort a parintilor, adultii trebuie sa dea dovada de maturitate si sa faca pasul cu discernamant. Chiar daca nu mai sunt „sot si sotie”, vor fi intotdeauna „parintii copilului”. Aceasta pozitie ii leaga pe veci indiferent cate casnicii vor avea de acum inainte.

Decizia a fost luata. Parintii vor divorta. Ar trebui pastrata o atmosfera linistita si calma in casa, stare ce-i asigura copilului o dezvoltare armoniasa si relatii bune cu toti membrii familiei, indiferent unde vor locui acestia dupa divort. Certurile si tensiunea strica linistea, generaza spaima, panica si frica. Una dintre consecinte poate fi inrautatirea rezultatelor la invatatura, copilul nemaifiind capabil sa se concentreze, marea parte a atentiei lui fiind alocata neintelegerilor din casa. Devine obraznic si rautacios, descarcandu-si tensiunea pe colegi, pe profesori, pe prieteni.

Alta consecinta grava este perturbarea somnului copilului care nu mai este linistit, se sperie in somn, transpira abundent, se trezeste plangand, are cosmaruri, adoarme greu, ii e teama ca se va trezi singur in casa. Ori devine irascibil si de neinteles, ori devine tacut si retras acumuland in sine toata ura universului. Este clar, parintii trebuie sa evite certurile atunci cand ii au ca spectatori pe copii.

Situatia este mult mai delicata decat in cazurile clasice, cand apar banale discutii in contradictoriu. Cand au luat decizia divortului, parintii nu trebuie sa faca lucruri pe care le vor regreta mai tarziu. Micutul inregistreaza rapid orice exprimare care se refera la injosirea mamei sau jignirea tatalui. Expresii precum “esti proasta si nu intelegi nimic” sau “esti un idiot cu care nu se poate vorbi” vor fi memorate imediat si, nu peste mult timp, le va folosi si copilul atat in relatiile cu cei din anturaj, cat si acasa.

Mai mult, cuvintele dure adresate mamei, il vor determina pe copil sa-l urasca si mai mult pe tata. Una este sa ai o parere diferita si un spirit intreprinzator si descurcaret si alta sa-i reprosezi partenerului ca e “tampit” fiindca nu stie sa faca un lucru ca la carte. Daca inevitabilul se produce, parintii trebuie neaparat sa se impace in fata copiilor. Acestia se vor linisti, vor vedea ca parintii nu se dusmanesc, chiar daca se separa si vor locui in case diferite.

Trebuie spulberata dilema copilului: parintii se iubesc sau se urasc. El nu poate fi pacalit asa cum cred parintii si simte imediat orice fisura dintr-un singur gest, dintr-o singura privire. Asa ca nu-l mintiti. Spuneti-i adevarul pe intelesul varstei sale. Veti divorta, dar amandoi il iubiti la fel de mult ca intotdeauna.

Statistica spune ca multi dintre copiii care au asistat la divortul parintilor au tendinta de a face, la randul lor, acelasi lucru cand devin adulti. Lor li se pare normala si acceptabila aceasta stare de fapt fiindca au crescut intr-un asemenea mediu. Unii reusesc sa-si recapete increderea in familia stabila cu ajutorul bunicilor, care prin exemplul lor ii indeamna sa ajunga si ei la nunta de aur.

Citeste si Cand copilul este teroarea cartierului

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie