Ce facem cand copilul este egoist

Ce facem cand copilul este egoist

Nu imparte jucariile cu ceilalti copii din parc.
Nu imprumuta nimanui un creion, o foaie, o carte.
Nu vrea sa care ghiozanul colegului de banca atunci cand acesta este bolnavior.
Nu da din mancarea sa celor din jur.
Nu accepta jocurile propuse de prieteni, vrea ca ceilalti sa faca numai ce zice el.

Il recunoasteti, este copilul egoist. S-a nascut asa? A devenit intre timp? Nu conteaza de unde provine acest defect, important este cum il atenuam si cum il corectam. Cu cat incepem de la varste mai mici, cu atat mai bine reusim sa-i modelam educatia.

De ce nu trebuie sa fie copilul egoist?

Fiindca nu traieste singur retras pe o insula pustie. Merge la gradinita, la scoala, la un club, intr-un parc, intr-o excursie, in vizita. Peste tot trebuie sa se adapteze in colectivitate, sa stie sa accepte ca in univers exista mai multi copii fiecare cu propriile calitati si defecte, cu propriile personalitati.

Copilul egoist pune intotdeauna interesele personale pe primul plan si nu conteaza restul lumii. Una e sa fii ambitios, sa vrei sa ajungi numarul unu in orice domeniu, sa fii cel mai bun si alta sa actionezi cu egoism pentru a-ti atinge telurile. De obicei, copiii egoisti ajung sa fie respinsi, ocoliti si marginalizati de cei din jur.

Egoismul este o boala?

Daca da, cu siguranta se trateaza, iar cei mai buni medici sunt parintii. Ei trebuie sa-l invete pe micul acaparator ca in lume nu exista numai el, ca asa cum altii ii intind o mana de ajutor si el poate intoarce gestul. „Da si ti se va da” nu este o vorba in vant.

A-l creste pe copil cu toate dorintele implinite, cu asigurarea unui confort exagerat sau a unui lux orbitor, inseamna a-l transforma intr-un egoist irecuperabil, mereu pretentios cu sine, niciodata cu altii. Parintii care-l rasfata pe copilul egoist nu fac altceva decat sa-i dea apa la moara.

De obicei, parintii care petrec putin timp cu propriul copil, cei care il vad rar, cei care il intalnesc numai duminica, cei care sunt mereu plecati, ca sa-i castige atentia ajung sa-i indeplineasca toate visele, ii alimenteaza aspiratiile, ii asigura bunastarea, il indeamna sa tinda spre lucruri marete si grandioase. Tarziu inteleg ca astfel i-au facut copilului un deserviciu.

 

Cum il educam pe egoist?

Decat sa-i imbogatiti numai propriul univers din care nu vrea sa evadeze, mai bine il indrumati pe copil sa invete sa se integreze perfect intr-o colectivitate, sa se joace cu alti copii, sa practice sporturi de echipa, sa aiba indeletniciri de grup.

Exemplul parintilor este la fel de edificator. Copiii ii imita pe adulti, de aceea aveti grija de propriul comportament. Cand copilul vede ca mama lui nu-i imprumuta vecinei un produs de bucatarie sau tatal lui nu-i imprumuta fratelui masina de gaurit, atunci si copilul va avea tendinta de a spune „nu” cand i se solicita ajutorul.

Cu trecerea timpului, copilul egoist poate capata alte defecte majore care deriva din egoism. De pilda, are toate sansele sa devina avar si strangator, lacom pana la extrem, posesiv atat cu bunurile materiale, cat si cu persoanele din anturajul sau, gelos si razbunator. Iar situatia voastra de educator se complica si mai mult.

De obicei, sunt egoisti copiii singuri la parinti. Sunt rasfatati si li se indeplinesc toate dorintele. Copiii care au frati sau surori invata de mici sa imparta lucrurile cu ceilalti si sa convietuiasca armonios intr-o familie mare. Asa ca parintii cu un singur copil au mai mult de lucru cu atenuarea egoismului decat parintii cu doi sau mai multi copii.

 

 

Cititi si Cum este copilul tau?

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie