Stiri
Sfatul medicului
Mame celebre
Alimentatie
Sfaturi practice
Povesti
Agenda
Utile
Nume bebe
Cele mai frecvente greseli ale parintilor in educarea copiilor
Poti trimite la maxim 5 prieteni simultan
Cele mai frecvente greseli ale parintilor in educarea copiilor
Psihologul Adrian Orban dezvaluie in cartea sa, “Daca iti pasa de copilul tau”, aparuta la Editura All, care sunt cele mai frecvente greseli ale parintilor in educarea copiilor. De aseme
Postat la: 11 apr 2011
7610 vizualizari
9 comentarii
Psihologul Adrian Orban dezvaluie in cartea sa, “Daca iti pasa de copilul tau”, aparuta la Editura All, care sunt cele mai frecvente greseli ale parintilor in educarea copiilor.
De asemenea, sunt enumerate principiile educatiei si calitatile de baza pentru a fii un parinte bun.
Adrian Orban este consilier scolar la un liceu si la doua scoli generale, de aceea are experienta in rezolvarea tulburarilor comportamentale ale elevilor din ziua de astazi.
In privinta familiei romanesti si a modului de a se comporta al parintilor, psihologul ofera sfaturi si trucuri pentru a nu-l mai trata pe copil ca pe un „subaltern”.
ProKid: “Daca iti pasa de copilul tau” este titlul cartii scrise de dumneavoastra. Ce contine aceasta carte si cui i se adreseaza?
Adrian Orban: Se adreseaza in primul rand parintilor, colegilor mei psihologi, profesorilor, consilierilor scolari.
Ce contine? Am citit foarte multe carti-ghid pentru parinti si nu am intalnit principiile educarii copilului. Pornesc de la principii, iar apoi enumar metodele educatiei, cele mai moderne metode de a educa un copil.
ProKid: Un capitol important se refera la familia romaneasca. Care sunt cele mai frecvente greseli ale parintilor in educarea copiilor?
Adrian Orban: In Romania este inca la putere dictonul „bataia este rupta din Rai”. Parintii nu-si manifesta sentimentele pozitive de teama ca ar deveni copilul prea rasfatat si-ar lua-o in cap, inca au aceasta mentalitate cum ca copilul ar trebui pupat numai cand doarme. Nu se tine cont de nevoile copilului, de personalitatea copilului, de felul lui de a fi, de gandurile sale, deciziile importante se iau numai intre parinti.
ProKid: In aceasta carte ati enumerat principiile educatiei. Care sunt secretele unei educatii fara cusur?
Adrian Orban: Ei bine, nu exista parinte perfect, dar pentru a fi un bun parinte ar trebui in primul rand sa fii un model moral, sa fii afectuos, rabdator, sa tii cont de nevoile copilului, sa negociezi impreuna cu celalalt parinte modul de a-l educa. Aici o mica paranteza: nu trebuie sa discuti, sa negociezi acest mod de a educa propriul copil sau pe proprii copii, de fata cu copii. Foarte rar doi parinti gandesc la fel din punct de vedere pedagogic. Ei bine, aceasta negociere trebuie sa aiba loc departe de ochii si urechile copiilor.
ProKid: Va ganditi sa scrieti o alta carte cu trucuri pentru copii si parinti?
Adrian Orban: As vrea sa imbunatatesc aceasta carte, eventual sa o traduc in engleza. De fapt, m-am apucat cu sotia sa lucram la traducerea acestei carti.
Ce as mai enumera, daca se poate: calitatile de baza ale unui parinte sau trasaturi necesare pentru a fi un bun parinte. Nu exista parinte perfect, toti gresim, m-as bucura daca parintele si-ar cere scuze pentru greselile facute, copilul ar aprecia foarte mult acest lucru. Calitatile de baza, parintii sa fie: rabdatori, afectuosi, sa aplice acelasi model unitar de a-si educa copilul sau copiii, sa tina cont de nevoile lui, sa fie consecventi, nu astazi aplicam o sanctiune sau o restrictie sau o limita, iar maine daca ne simtim mai bine nu mai tinem cont de aceasta limita, de aceasta restrictie.
ProKid: In general cartile de acest gen ii fac pe parinti sa se intrebe: sa tin cont de ce scrie in ele sau nu?
Adrian Orban: Bine, orice parinte ar tine cont de sfaturile tale, daca ii inspiri incredere, daca te considera un specialist, daca gasesti argumente mai ales in plan emotional.
ProKid: Pe dumneavoastra va recomanda profesia, sunteti psiholog.
Adrian Orban: Sunt consilier scolar al unui liceu si la doua scoli generale. Din pacate, psihologii scolari sunt prea putini in Romania. Eu sunt consilier scolar pentru 1.200 de elevi, pentru ca exista o lege care cere un consilier scolar la minim 800 de elevi, drept pentru care in sistemul de stat trebuie sa fiu consilier la 2 unitati scolare, liceu si scoala generala. Nu poti sa legi o relatie terapeutica de la inima la inima cu clientii, fiind foarte multi, pentru ca esti rugat de diriginti, de invatatoare: „te rog discuta cu respectivul, cheama-l pe parintele respectivului” si nu poti pe unii sa-i refuzi si pe alti nu. Asta este cea mai mare frustrare profesionala a mea. Pentru ca e nevoie de timp, este o munca de detaliu, trebuie sa te ocupi de problemele familiei ca sa schimbi parintele, pe copii. Prea putini suntem.
ProKid: Ati aplicat ceva din ce scrie in aceasta carte in propria viata?
Adrian Orban: Cu siguranta. Am tratat non-violent pe cei violenti. Este foarte important pentru un psiholog scolar sa nu critice, sa-si pastreze respectul fata de copiii, oricat de nerespectuos ar fi acel copil. Este foarte greu pentru un fost copil, si aici ma refer la mine, care nu a fost violent, sa suporte toate obrazniciile si tulburarile comportamentale ale elevilor din ziua de astazi.
As mai insista in privinta familiei romanesti si a modului de a se comporta al parintilor.
Si anume, ma deranjeaza foarte tare faptul ca nu exista atitudinea de prieten al copilului, ci, statistic vorbind, majoritatea parintilor romani il trateaza ca pe un subaltern, drept pentru care „nu faci asa pentru ca asa vreau eu, ce-am zis eu este lege”, nu se merge pe convingere, explicare, oferirea de alternative: „daca nu te apuci de lectii acum, poti sa te apuci peste o jumatate de ora”, sa simta si copilul ca se tine cont de parerea lui, de lipsa lui momentana de chef.
Acest lucru ma doare foarte tare, faptul ca nu au aceasta deschidere de a-l trata ca pe un prieten, parintele sa se considere un prieten mai mare. Sigur ca ai dreptul sa spui „asta nu-mi convine, nu sunt de acord cu acest lucru”, dar sa simta aceasta atitudine de prietenie.
Iubirea este conditionata la romani. In Occident a prins foarte mult aceasta idee de iubire neconditionata.
Vreau sa mentionez un studiu facut de americani, un studiu longitudinal. In 1962, 52% dintre americani recunoasteau sub protectia anonimatului ca folosesc bataia ca metoda educationala. In 1992, doar 19% sub aceeasi protectie recunoasteau ca folosesc bataia ca si metoda. Deci, in America, ma rog, in Occident, parintii tin cont de parerile pedagogilor, ale psihologilor.
Cititi si ...
Cum le raspundem copiilor la intrebarea „de ce”?
Totul despre generozitatea copiilor
Cum putem deveni parinti mai buni

Postat de crina la 11 apr 2011, 15:04
sunt total de acord cu ce spune, copilul intelege daca i se explica cu calm, nu trebuie sa impui.
Postat de Narcisa la 11 apr 2011, 20:50
Si eu consider ca abodarea lui Adrian este foarte buna, si pot sa confirm ca da roade foarte OK cu copilul daca esti prieten cu el.
Cred ca, cheia este consecventa si recunosc ca si mie mi se mai intampla sa fiu obosita si nervoasa de la servici si in acele zile depun un efort suplimentar sa am rabdare si calm.
As vrea sa stiu de unde am putea cumpara aceasta carte.
Multumesc
Postat de Editura All la 12 apr 2011, 10:30
Buna ziua,
Carte poate fi comandata de pe site-ul editurii all. la adresa de mail comenzi@all ro sau la numarul de telefon 021.402.26.30.
O zi buna
Postat de dana la 12 apr 2011, 20:11
suna a clisee. foarte probabil ca nu are copii dl autor.
Parerile despre "familia romaneasca" par mai degraba prejudecati! Nu cred ca o sa cumpar cartea..
Postat de roberto la 13 apr 2011, 10:09
am citit articolul si am zambit, eu sunt un tatic tanar si incerc din rasputeri sa nu fac asa cum au facut cei cu cateva generatii in urma mea, poate chiar parintii mei, acum avem acces la informatie si e pacat sa nu profitam. Pe mine titlul cartii nu m-a atras dar de curiozitate am rasfoit-o si am citit cateva paragrafe care mi-au starnit interesul. Am cumparat-o si citesc din ea cu interes, cand am timp :). Imi place modul lui Adrian de abordare si incerc sa fiu cel mai bun prieten al copilului meu, desi cateodata imi vine sa-i iau prietenia inapoi :). Toata stima oricum pentru autor.
Postat de Felicia la 13 apr 2011, 23:41
Buna seara!
marturisesc caci am rasfoit cartea si mi s-a parut extrem de interesanta si o recomand cu caldura si colegilor mei de serviciu.Ca sa-i raspund doamnei Dana: doamna, eu am cumparat cartea pentru ca mi-a placut foarte mult ce scrie, nu subiecte de cancan.Cand cumperi o carte, in general, si eu cand cumpar o carte,ma intereseaza continutul acelei carti si nu ma gandesc la viata privata a autorului,daca are sau nu copii, etc.Recunoasteti in scris, ca ati exagerat cu aceasta afirmatie, probabil nu sunteti psiholog, ca sa intelegeti fenomenul respectiv, astfel cinismul dumneavoastra nu se explica si in plus nu va place cartea respectiva,asa ca nu are rost sa mai postati comentarii inutile.
Postat de Felicia la 13 apr 2011, 23:43
pe aceasta tema
Postat de roberta la 30 apr 2011, 14:35
Interesant interviul dar, din pacate nu intotdeauna foarte realist. Nu poti fi prieten cu copilul tau (am incercat eu!), nu poti pentru ca in secunda 2 considera ca poate face absolut tot ce vrea si instant pierzi zile intregi de explicatii si de corectari ale comportamentului. Da, trebuie sa fii un parinte intelegator, iubitor (eu imi pup copiii cat e ziua de lunga, ne imbratisam, le spun mereu cat de mult ii iubesc si cat de importanti sunt pentru mine). Discutam mult, ne jucam impreuna, mergem la joaca dar... nu pot fi decat mama lor nu prietena lor. Sotul are o atitudine mai severa dar nu exagereaza nici el. Amandoi stim sa ne si certam copiii dar si sa le aratam afectiunea.
Despre copiii americani... Eu nu i-as da drept exemplu. Traiesc printre ei si stiu ca multi parinti se plang de faptul ca nu au nici un control asupra copiiilor lor pentru ca legile sunt foarte aspre aici cu cei care isi lovesc copiii. Nu sustin agresivitatea aratata copiiilor dar... sunt momente in care urechile par sa nu mai functioneze si atunci trebuie facut ceva.
Si poate inca un lucru important de spus: fiul celebrului Dr. Spook (cel care sustine cu tarie ca un copil nu trebuie sa primeasca nici macar o palma la fund) s-a sinucis. Oare chiar sunt ideile dansului un model de urmat?
Si eu am aceeasi senzatie ca si cineva care a comentat mai devreme: domnul psiholog nu are copii pentru ca altfel ar realiza cat de mare este diferenta dintre teorie si practica.
Si nu vorbesc in necunostinta de cauza si eu am studiat psihologia.
Postat de andra la 25 iun 2011, 7:40
Eu cred ca depinde foarte mult de personalitatea si inteligenta atat ale copilului, dar si ale parintilor. Cine stie unde incepe rolul de parinte si unde se sfarseste cel de prieten? Este si trebuie sa fie o combinatie; il iubesti, il educi ca un parinte (adica trebuie sa stie pana unde se "intinde coarda', cum sa se comporte.....), iar ca prieten dupa parerea mea trebuie sa-ti petreci destul de mult timp cu el ca sa il apropii, sa avem activitati impreuna, sa-i ascultam parerile, sa facem si cum isi doreste copilul. Eu chiar ii spun baietelului meu de 4,6 ani ca sunt prietena lui, in sensul ca poate avea incredere in mine, sa nu-i fie teama daca greseste cu ceva sa-mi spuna; iar cand il mai dojenesc ii spun ca nu mai sunt prietena lui, ii explic mereu unde a gresit si pare foarte afectat de asta si isi cere iertare.Eu am o relatie buna cu el si sper sa se pastreze asa si mai tarziu. Timpul petrecut cu copilul tau este esential in formarea relatiei cu el si in formarea lui.
Alte articole din aceasta categorie
Cum alegeti caruciorul pentru copii?5 Sfaturi utile pentru parintii care se despartCe facem cand copilul vorbeste urat?
Cat sunt de importanti primii cinci ani de viata pentru dezvoltarea copiluluiKA International despre "Cum decoram camera copiilor nostri?"Invatati-i pe copii regulile de baza ale familiei
Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie

Cursul valutar
1 EUR = 4.4587 LEI
1 USD = 3.5272 LEI
1 GBP = 5.5429 LEI
1 XAU = 176.2413 LEI
VREMEA in
Voteaza!
Ati aflat ce stil de parinte sunteti?


Esti in fata unei confruntari profesion..





















