Cum reactionam la spontaneitatea copiilor?

Cum reactionam la spontaneitatea copiilor?

Spontaneitatea copiilor poate fi o problema
Copilul vorbeste bine si se comporta normal.
Mai ales cand va aflati pe strada, in vizita, intr-un magazin, la prieteni, in parc.
Dar brusc el abordeaza cu voce tare subiecte sensibile pentru cei din jur.
Copilul va loveste cu naivitatea lui despre «adevar» spunand cuvinte care va lasa fara suflare.
"Ai vazut? Este batrana, ea va muri in curand ...", exclama copilul in autobuz.
Este o situatie destul de jenanta.
Cum sa-l facem pe copil sa inteleaga ca exista lucruri care nu se spun cu voce tare?

Ce se intampla in aceasta situatie?
Copilul insista si va intreaba: de ce schimbi subiectul, de ce nu raspunzi?
Daca nu-i dati un raspuns, el va escalada situatia si e posibil sa scapati totul de sub control.
Copilul se confrunta cu o neintelegere.
El nu pricepe de ce nu i se raspunde la subiectul abordat, nu intelege ca adultii nu stiu cum sa reactioneze intr-o situatie asa de delicata.

Copilul intreaba cu nonsalanta:  «De ce domnul nu vede?»
In jurul varstei de 4 ani copilul devine constient de diferente si se exprima pur şi simplu. Acesta creste!
Pana la varsta de 2-3 ani, el nu intelege ca unele persoane sunt diferite.
Cel mai important este cum reusim noi sa-l facem pe cel mic sa aiba relatii cu toti oamenii acestia pe care ii vede.

Ce este de facut?
•    Incercati sa nu aveti reactii excesive si sa va descarcati nervii pe copil.
•    Preferati dialogul cu cel mic, explicandu-i ca nu toti oamenii sunt la fel.
•    Raspundeti-i copilului prin extinderea subiectului: da, efectiv unii oameni nu seamana intre ei, unii sunt mai inalti, altii mai scunzi. Unii sunt mai slabi, altii mai grasi. Unii poarta ochelari, altii nu. Astfel il determinati sa-i studieze cu atentie pe cei din jur.
•    Lasati-l sa primeasca explicatii si de la ceilalti. Se poate ca persoanele care asista la aceasta discutie sa intervina si sa ii explice copilului acelasi lucru. In orice caz exprimati-va cu blandete ca o persoana nu este incantata de faptul ca este diferita, cateodata accepta bine sau nu exclamatiile copilului.

Ce puteti sa-i spuneti copilului?
Normal ar fi ca sa va faceti timp si sa discutati cu copilul despre situatia creata. Important este ca cel mic sa inteleaga ca nu toata lumea este la fel, ca unii oameni nu seamana cu altii.

La afirmatia “Este batrana, ea va muri in curand”, este limpede ca copilul nu poate inca sa gandeasca in tacere.
Acesta este un proces normal pentru validarea cunostintelor sale.
El stie ca un om batran moare.
Pentru ca este un subiect sensibil, copilul trebuie luat deoparte si explicat ce inseamna moartea. Pe intelesul varstei sale.
Altfel, prin cuvintele lui, persoana vizata se poate simti ranita.
Mai tarziu, la varsta de 5-6 ani, cel mic va intelege mai bine aceste coduri sociale. Cand sa vorbeasca nestingherit in plublic si cand nu.
Ce putem sa-i spunem in acest caz?
“Nu stim cand  murim. Sunt si tineri care mor, dar si oameni care traiesc foarte mult, chiar 100 de ani, ca in povesti.”

Deodata copilul spune niste cuvinte sau fraze ciudate pe care le-a auzit la altii.
Sau pune intrebari incuietoare despre stari si situatii adesea jenante.
Copilul inca nu au capacitatea de a-si reprima ceea ce ii vine spontan sa spuna.
Intrebati-l de unde are acest vocabular, de la scoala, de la bunici, de la prieteni?
Spuneti-i ca nu este de ajuns sa-i imite pe altii ca sa fie inteles.
Ceea ce vrea sa exprime sa o faca intr-un limbaj respectuos, nu sa trebuiasca sa fie decodat.


Cititi si
Cum pregatim prima zi de lucru a bonei

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie