De ce parintii sunt incapabili sa le spuna «NU» copiilor?

De ce parintii sunt incapabili sa le spuna «NU» copiilor?

De ce nu le spunem «NU» copiilor?

• Iata cateva raspunsuri corecte:

• Pentru a nu displacea copilului

• Ca sa nu-l deranjeze pe copil in dezvoltarea lui 

• Din dorinta de a fi iubiti

• Ca sa evite certurile (care cer atata energie !) si pentru a-i cumpara linistea

• Ca sa se deculpabilizeze pentru lipsa de timp acordat copilului (accentuata de numarul mare de familii in care ambii parinti lucreaza in afara casei, ceea ce-i obliga pe copii sa petreaca mult timp in casa) 

• De teama sa nu fie prea severi si sa nu treaca drept parinti rai

• De teama reactiei copilului care face nazuri, crize, ameninta

 

E important sa stim ca limitele si autoritatea sunt esentiale pentru dezvoltarea si echilibrul copiilor nostri.

Ei au nevoie sa li se spuna «nu» pentru a invata ca nu pot sa aiba totul in viata si mai ales pentru a invata sa traiasca in societate.

 

Limite, refrinte si repere

 

Inchipuiti-va un copil caruia i se permite orice acasa (fara limite, fara control) si care incepe scoala!

Noul mediu e plin de interdictii, limite si consemne care fac parte integranta din program.

Nefiind deloc obisnuit cu forma aceasta de control, copilului ii va fi probabil foarte greu sa respecte regulile si va reactiona puternic la interdictii.

Pe scurt, el risca sa devina un caz problema pentru profesori.

Bineinteles ca nu-i cel mai bun mod de a incepe aceasta noua aventura, care este scoala. 

 

Ca parinti, avem asadar datoria sa ne educam coplilul intr-un mediu structurat si sa-i impunem limite clare si precise, pe care constant si ferm, trebuie sa le facem respectate.

Copilul nostru este intr-un perpetuu proces de invatare, are nevoie de limite, referinte si repere.

Acest lucru raspunde nevoii sale de siguranta, iar noi ii suntem calauza pe acest drum.

A sti sa spunem «nu» copilului inseamna a-l ajuta sa inteleaga limitele acceptabile in familie, sa identifice reperele ce contribuie la construirea unui mediu care se vrea datator de siguranta pentru el.

 

Reguli in functie de varsta

 

Trebuie sa stabilim reguli si sa le modificam pe parcurs, in functie de varsta.

Ele ii vor permite sa devina intr-o zi un adult responsabil si capabil sa infrunte regulile societatii si realitatile vietii.

Fiecare regula sau limita pe care i-o impunem copilului ii da ocazia sa progreseze, sa evolueze.

A-l obliga sa ramana la masa pana ce termina de mancat, cand el vrea sa se joace, este poate frustrant, dar copilul care trece peste aceasta frustrare si o accepta va deveni mai matur.

In plus, aceasta regula, care la inceput era atat de iritanta, va face parte in cele din urma din activitatea sa cotidiana si va deveni chiar un element reconfortant in viata.

 

Nemultumirea copiilor

 

Bineinteles, aceste limite vor fi contestate constant, puse la incercare si vor provoca desigur frustrari carora trebuie sa invatam sa le facem fata si sa le controlam, altfel consecintele risca sa se agraveze.

Pana la varsta de 3 ani, copilul isi va exprima nemultumirea prin crize, plansete si agitatie, care cu varsta vor lasa loc unor manifestari mai verbale (care pot degenera printr-o totala lipsa de respect fata de parinti), insotite uneori de gesturi fizice (lovituri cu piciorul, cu palma etc).

 

Copilul spune expresii de genul: «Esti rau, nu te mai iubesc», «Taci din gura», «Te urasc», «Dispari», «Nu ma atinge», «Nu esti bun cu mine», «Nu mai esti mama mea».

Multi parinti nu intervin sau nu iau in serios aceste cuvinte, incarcate totusi de sens.

Daca toleram astfel de comportamente fara sa intervenim, situatia risca sa se inrautateasca.

 

Psiholog Suzanne Vallières

Autoarea cartii “Trucuri psihologice pentru parinti. Cum sa ne educam copilul (3-6 ani)”

Editura Polirom

 

CITITI SI

5 Idei pentru a-i face pe copii sa fie politicosi

Cum ii disciplinam pe copii

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie