Pe cine imita copiii

Pe cine imita copiii

Parintii trebuie sa-si supravegheze permanent propriul comportament, deoarece copilul le studiaza fiecare miscare, fiecare gest, fiecare cuvant rostit. Degeaba tata il indeamna pe cel mic “e bine sa citesti” daca niciodata copilul nu-l vede pe el citind carti, reviste, ziare. Degeaba mama ii cere copilului sa pastreze ordinea in dulapiorul sau, daca micutul nu o vede pe ea facand curatenie.

Roata se invarte. Copilul retine si imita orice gest si cand va ajunge adult, in propriul camin va avea aceeasi conduita ca parintii sai. Tot ce observa acum in familie i se pare normal. Imaginea tatalui asezat comod in fotoliu si fumand ii ramane clar intiparita in memorie. Sau atitudinea mamei care toata ziua trebaluieste prin bucatarie ca o bucatareasa de profesie. Sau stilul bunicii care nu se desparte de telecomanda si televizor cand ruleaza telenovelele preferate.

Aceeasi reactie apare si cand i se spune copilului “n-ai voie sa bei vin”, dar isi vede zilnic parintii cu paharul plin. “Mananca frumos” este un indemn pentru copil, dar mai ales pentru parinti. Odorul se simte criticat pe nedrept cand mananca la fel de dezordonat ca adultii, cu sorbituri, plescaituri, ragaieli si gura plina cand vorbeste. Nu trebuie certat foarte tare cand murdareste servetul de panza fiindca acesta se spala usor sau cand foloseste multe servetele de hartie jucandu-se sau cand da mancare pe haine. Copilul nu face diferenta intre hainele de casa si cele de oras, pentru el nu exista aceste deosebiri de nuanta.

I se spune copilului „sa traversezi strada numai pe la trecerea de pietoni”, dar el ii vede pe parinti cum traverseaza haotic pe oriunde. Mama ii invata sa nu minta, sa spuna mereu adevarul, dar isi incalca teoriile atunci cand il face pe copil partas la minciunile ei „nu-i mai spunem lui Tati ca am fost astazi la magazin, ca o sa se supere”.

In afara de parinti si bunici, copilul imita toate persoanele care vin cu el in contact, de la rudele mai indepartate la prietenii de familie si chiar oamenii intalniti pe strada. Adesea el ia partea negativa a lucrurilor, vrea sa incerce senzatii pe care nu le-a mai trait. De exemplu, cand il vede pe unchiul cum se joaca cu mingea la picnicul familiei, ca un adevarat fotbalist, copilul vrea imediat sa fie ca el.

Nu sunt ocoliti nici ceilalti copii din anturajul sau. Colegii de scoala, de gradinita, prietenii din parc, copiii de la bunici. Cei mici ii imita intotdeauna pe cei mari. Copilul incearca sa reproduca felul de a vorbi al celorlalti, modul in care ei gesticuleaza, copiaza comportamentul, felul de gandire. Acasa plange sa i se cumpere aceeasi minge, bicicleta, haina, telefon, carte, ghizdan, ca ale copiilor pe care ii are ca model.

Si lista continua. Pe cine mai imita copiii? Pe eroii din desenele animate, actorii sau personajele din filmele de la televizor sau din filmele de la cinema, protagonistii jocurilor de pe computer, eroii din cartile de povesti sau din romane ori din cartile de benzi desenate. Imitatia se face atat la nivel vestimentar, cat si al actiunii. Baietii vor costum de Spiderman, de Mickey Mouse, de Harry Poter si colectioneaza sabii miraculoase. Fetitele se imbraca in Hanna Montana, Alba ca Zapada, Alice in Tara Minunilor si strang seturi complete de papusi Barbie.

Parintii trebuie sa inteleaga acesta necesitate de a imita a copiilor. Uneori si adultii ii imita pe altii. Odata cu inaintarea in varsta jocul isi pierde din intensitate. Important este ca acest comportament sa nu devina o obisnuinta, un stil de viata care ii anuleaza complet micutului propria personalitate.

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie