Sunteti un parinte perfectionist? Iata 8 solutii.

Sunteti un parinte perfectionist? Iata 8 solutii.

Comportamentele unui parinte perfectionist sunt ca picaturile de apa care erodeaza – zi dupa zi, an dupa an, educatia de acest fel afectand copilul treptat. O atentionare aici, o critica acolo, o asteptare neimplinita altundeva – toate acestea se acumuleaza insidios. Va voi invata cum sa recunoasteti fiecare comportament care se inregistreaza in tipologia parintelui perfectionist.

1. Respectul de sine al parintelui dependent pe cel al copilului

Daca va ganditi la reusita copilului vostru ca la propria reusita, iar la esecurile acestuia ca la propriile esecuri, va trebui sa reflectati asupra acestui simptom al perfectionismului. Unii parinti vor sa aiba copii perfecti, pentru ca au impresia ca, daca acestia dau gres, atunci si ei dau gres. Se intampla sa faceti presiuni asupra copilului pentru ca acesta sa reuseasca intr-un domeniu in care voi ati esuat. Este nevoie de multa stapanire de sine pentru a infrana impulsul de a proiecta propriul ego, propriile nevoi si dorinte asupra copiilor nostri. Va recomand sa nu proiectati propriile dorinte, talente sau esecuri asupra copiilor.

2. Va criticati copilul oricat de des aveti ocazia

Esti un parinte aspru fata de tine insuti si fata de copii si esti incapabil de a tolera greseli de orice fel, inclusiv cele accidentale sau cu intentie buna? Ai grija, ii poti provoca traume emotionale grave.

3. Dragoste parinteasca conditionata

Va reamintesc ca parintii ar trebui sa-si iubeasca copiii neconditionat. Aceasta este hrana de mare pret pentru dezvoltarea psihica armoniasa a copilului. Este daunator de frustrant pentru un copil sa simta dragostea parintilor lui ca depinde de performantele, de infatisarea si de subordonarea lui. Ganditi-va mai bine ce calitate ar trebui sa aiba dragostea voastra neconditionata.

4. Intotdeauna puneti nevoile copilului pe primul loc

Exista un mit al mamei perfecte care spune ca nevoile copilului trebuie intotdeauna sa se situeze pe primul loc. Aceste femei isi suprima propriile nevoi timp de 18 ani sau mai mult. In nici o familie n-ar trebui ca nevoile copilului sa se situeze fara exceptie inaintea nevoilor adultilor si nici relatiile de adulti, de soti, nu ar trebui sa urmeze intotdeauna dupa nevoile copilului. Vorbesc despre femei care planuiesc o cina in oras, un concediu si anuleaza in ultima clipa, deoarece copilul lor nu vrea ca ele sa plece. Exista exceptii, cand copilul este bolnav, are febra de 39 de grade, dar daca cedati fiecarei cereri din partea propriului copil pentru a indeplini criteriile unui rol de parinte perfect, trebuie sa va reconsiderati prioritatile. Lasati copiii sa vada ca va respectati destul incat sa va ocupati pe propria persoana. Cel mai bun parinte este cel care stabileste un echilibru intre propriile nevoi si cele ale familiei sale, care reuseste sa impuna copiilor limite si un model sanatos in care sa invete sa ofere si sa primeasca.

5. Asteptari de perfectionism de la voi insiva

Daca aveti asteptari nerealist de inalte de la propria persoana, va ascundeti greselile in fata copiilor, le propuneti astfel o singura cale care se poate urma – perfectionismul. Este omenesc sa gresiti, sa recunoasteti si sa va cereti scuze. Nu ascundeti ceea ce este imperfect facandu-i sa creada ca sunteti perfecti, nu veti reusi.

6. Va asteptati ca rolul de mama sa va faca foarte fericita

Cresterea copiilor poate fi o sursa de bucurie, dar alteori cere eforturi mari si poate fi frustranta. Femeilor care le-a fost greu sa ramana insarcinate au atitudinea cresterii unui copil ca experienta plina de bucurii si impliniri. Oamenii au anumite idei despre fericire care nu au o baza reala. Fiecare cultura ii invata pe membrii ei ca a avea copii este o sursa de bucurie. Cand sunt intrebati care sunt sursele de bucurie arata catre copiii lor. Intr-un studiu s-a descoperit ca ingrijirea copiilor pare sa fie doar cu putin mai placuta decat muncile casnice. Daca va asteptati ca rolul de mama sa va aduca numai bucurii, daca credeti ca sunteti un parinte rau daca nu va puteti bucura de fiecare minut petrecut cu copilul, veti fi dezamagita, furioasa si stresata. Aruncati acest mit la cos.

 

7. Relatia de interdependenta dintre nefericirea copilului si ineficienta ca parinte

Unii parinti cred ca daca isi vor refuza copilul, il vor disciplina sau ii vor limita autoritatea vor fi vazuti ca si parinti nepriceputi. In dorinta lor de a poza ca si parinti buni, se lasa condusi de copii, nu le impun nici un fel de limite. Pentru copii acest lucru este derutant si obositor. Este in folosul lor sa le fie impuse limite si granite clar delimitate. Este un lucru benefic ca un copil sa simta tristete, gelozie, manie, furie pentru ca el sa invete cum sa le faca fata. Daca incercati sa cresteti un copil care sa nu cunoasca niciun alt sentiment in afara de fericire, ii pregatiti o maturitate dificila. Libertatea nerestrictionata le poate provoca copiilor foarte multa anxietate si mai mult rau decat bine. Stabiliti reguli rezonabile, in functie de varsta copilului si respectati-le. Multe activitati ii invata ce inseamna responsabilitatea. Nu uitati atunci cand ii cereti unui copil sa indeplineasca o sarcina, sa renuntati la perfectionism cand ii inspectati munca.

8. Va invinuiti pentru problemele copilului

Fiecare parinte isi doreste un copil ideal – destept, sanatos, bine crescut. Un parinte perfectionist este tentat sa ia dificultatile, esecurile, boala si comportamentul neadecvat al copilului la modul personal, invinuindu-se pentru orice lucru care merge prost. Puteti fi cel mai bun parinte si tot vor exista lucruri care sa va scape de sub control. Anumite lucruri se intampla indiferent ce fel de parinti suntem. Cu cat veti reusi sa va canalizati energia catre a va ajuta copilul mai degraba de a va acuza ca nu sunteti un parinte perfect cu un fiu perfect, cu atat este mai probabil ca el sa se descurce, sa treaca peste defecte sau neputinte si sa-si gasesca o cariera potrivita personalitatii si calitatilor lui.

Perfectiunea este inamicul fericirii in viata individuala, in cuplu, in familie si in educarea copiilor. Putem sa invatam sa renuntam la perfectionism, acceptand mult mai usor micile defecte si lipsa noastra de control total, astfel incat sa depasim frica de esec in care multi parinti traiesc si isi otravesc copiii. Eliberati de iluzia perfectiunii putem creste candidati la fericire, pastrand dreptul lor la individualitate.

 

 

Psiholog Delia Ciobancan

Cabinet individual de psihoterapie

Tel. 0733098444

E-mail: delia.ciobancan@psychedeli.ro

 

 

Cititi si...

Cum procedam cu copiii in cazul divortului

Diferenta dintre putere si autoritate fata de copil

Cum impartiti camera cand aveti 2 copii?

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie