Utile

Rogram Scolar – SCOALA ALTFEL – KINETOTERAPIA COPILULUI CU SINDROM DOWN

Gradinitele Arc-en-Ciel si Scoala Anastasia Popescu va doresc o primavara frumoasa si plina de bucurii!

O sansa pentru copilul de la tara

Buna ziua!

Ma numesc Mitu Madalina,sunt eleva la Colegiul National Gheorghe Lazar din Bucuresti si membru/membra a proiectului „O sansa pentru copilul de la tara” al Asociatiei Romane a Profesionistilor Mass-Media ( ARPMM ).

Proiectul “O sansa copilului de la tara” a debutat inainte de Craciunul 2011, cu o actiune ampla in comuna Brezoaele din jud. Dambovita.

In speranta ca ne puteti intinde o mana de ajutor, va contactez pentru a va prezenta proiectul si obiectivele acestuia.

Obiectivul proiectului este acordarea de sprijin financiar, material si moral, adus copiilor dotati, dar foarte saraci, crescuti in mediul rural.

La momentul actual, avem in desfasurare mai multe actiuni.

Incercam sa ajutam o fetita din Comuna Brezoaele,o copila oarba parasita de mama ei. Andreea este nevazatoare inca din nastere, iar in legatura cu acest lucru nu se mai poate face nimic. Nervii oculari ii sunt atrofiati. Ne-a marturisit ca isi doreste carti scrise in Braille pentru ca tatal ei nu isi poate permite sa ii cumpere. Cazul acestei fetite a aparut in „Evenimentul zilei ” din data de 13 ianuarie 2012 si il puteti citi la aceasta adresa pe internet : http://www.evz.ro/detalii/stiri/copila-oarba-parasita-de-mama-961307.html

De asemenea ne concentram pe repararea casei unor copii orfani de tata, pentru ca mai apoi, sa reconstruim din temelii caminul acestei familii.

E vorba de trei frati, ai familiei Tudose, cu varste cuprinse intre 8 si 11 ani , crescuti de mama lor intr-o casuta de chirpici, cu un acoperis prin care ploua, fara geamuri la fereastra si la usa, in locul lor fiind puse folii de plastic. Copiii sunt ingrijiti, extrem de curati, merg la scoala si viseaza sa duca o viata normala si se se bucure de aceasta.

Povestea lor a aparut in Evenimentul zilei din 23 dec.2011: http://www.evz.ro/detalii/stiri/ingerasii-din-casa-cu-acoperisul-spart-959695.html

TRAGEDIA UNEI TINERE FAMILII

Buna ziua, Doresc sa va aduc la cunostinta, cu durere in suflet, ca nasul de botez al fetitei noastre - Adrian Feraru (30 ani) in data de 10.06.2011 si-a pierdut viata intr-un grav accident de circulatie. In urma tragediei, singura alinare a sotiei este fetita lor, Maria, in varsta de numai 2 ani, care intreaba neincetat cand se intoarce tati din deplasare. Rugamintea mea este adresata tuturor celor care au posibilitatea si doresc sa ne ajute sa acordam un sprijin financiar pentru a evita situatia ca sotia si fetita sa fie evacuate din apartamentul in care inca locuiesc (apartament achizitionat prin programul prima casa cu o rata lunara de cca. 300euro/luna, creditul ipotecar neavand asigurare de viata atasata face ca intreaga datorie sa revina in sarcina sotiei.) Numai impreuna putem face ca aceasta tragedie sa nu distruga in totalitatea speranta unui copil la o viata normala! Cei care doresc sa ne ajute, pot efectua depuneri in conturile: Titular cont: FERARU DOINITA FLORENTINA Conturi in LEI: RO36BTRL04101201D29578XX deschis la Banca Transilvania Sucursala Bucuresti Lipscani RO68INGB5517999900691994 (RON) deschis la ING Sucursala Buzesti din Bucuresti Cont in EURO: RO11BTRL04104201D29578XX deschis la Banca Transilvania Sucursala Bucuresti Lipscani ( SWIFT: BTRLRO22 ) Va multumim din suflet pt timpul si sprijinul acordat! http://www.facebook.com/adrian.feraru http://lugojonline.ro/index.php/stirea-zilei/item/443-tragedie-a-murit-din-cauza-vitezei-la-30-de-ani

Un bebe are nevoie de ajutor!

16.12.2010

Buna dimineata, Ieri dupa amiaza ,rasfoind un ziar am dat la un moment dat de un articol care pur si simplu m-a ingrozit.Este vorba de un baietel de 10 luni din Bucuresti care sufera de o boala numita "boala picioarelor strambe" care inceaca sa mearga dar nu poate.Fiind si eu mama unui baietel de 8 luni,povestea acestei mame m-a pus pe ganduri, mai ales ca ea,din cate am inteles ,nu are nici un fel de sprijin.Este o mamica singura ,care e ajutata de niste rude si de un medic de la spitalul G. Alexandrescu din Bucuresti. Acest copil a suferit deja 2 interventii medicale si in momentul de fata face kinetoterapie dar se pare ca ,pe viitor ar trebui sa mai suporte niste interventii chirurgicale.In ziar erau niste conturi pentru donatii,dar ce m-a frapat a fost faptul ca mamica nu doreste doar ajutor financiar ci si pampers,lapte pentru baiat,hainute,jucarii...E ingrozitor sa ma pun in locul ei... De aceea m-am gandit sa o ajut trimitand mail-uri in speranta ca cineve cu suflet o v-a putea ajuta cu orice... Va rog haideti sa facem si noi o data in viata pe MOS CRACIUN pentru un suflet nevinovat! Va multumesc! Pe mamica o puteti gasi la acest numar de telefon:0721300246 LAURA TANASE

Mamica sau de la fericire suprema la depresie si frustrare

09.11.2010

Am un bebelus, o fetita. Seamana cu mine si cu tati. Este cea mai frumoasa copila, este foarte inteligenta si precoce pentru varsta ei. Cand zambeste, cand intinde mainile spre mine, cand rade "uite ce fericita e ca ma vede", atunci ma simt implininta, atunci stiu exact care este menirea mea in viata, atunci simt fericirea deplina. Am un bebelus, o fetita. Intai a trebuit sa ma impac cu noul program, masa pt bebelus la fiecare 2-3 ore. Cand in sfarsit a inceput sa doarma mai mult noaptea a aparut problema regurgitarii. Sute de bavetici spalate, schimbat de haine de cateva ori pe zi, zeci de ganduri "de ce i se intampla asta copilului meu?". A urmat mania laptelui, cantariri inainte si dupa fiecare masa, "oare ia destul in greutate?" si "laptele meu nu e deajuns". Biberonul de completare a condus la grabirea diversificarii si la multe articole cu ce si de ce tebuie sa manance bebelusul. In sfarsit am scapat de refluxul gastric si am cunoscut frustarea "de ce nu ii place supa de legume, am stat 2 ore sa o prepar cu cele mai proaspete alimente si cu multa dragoste?". Curand ne-am initiat in tainele aparitiei dintisorilor si am descoperit "daca pana acum ai crezut ca e greu stai sa vezi de acum incolo", crize, durere si multe lacrimi. Pe urma totul se intampla rapid, 6 luni, statul in fundulet coincide cu "uite ca ma ridic singura in picioare", egal multe cazaturi, alte lacrimi si sute de ganduri si griji "oare e normal? trebuia sa fiu eu mai atenta! daca pateste ceva?". Alte probleme la burtica, morcov cu orez, "daca nu asimileaza destul fier?", analize, vizite la medic, "vezi daca baga toate prostiile in gura" dar "lasa copilul sa exploreze ca asa invata". Vrea sa se joace de la prima ora a dimineata pana seara tarziu iar eu deja nu mai fac fata, "de unde ai copila atata energie?". Se zice ca dureaza 9 luni ca o femeie sa devina mama si inca 9 luni ca mama sa redevina femeie. Inseamna ca peste o luna o sa am timp si pentru mine? Ca nu o sa oribtez doar in jurul sufletului care i-am dat viata?

LECTIE DE VIATA de ELENA TANASE

12.10.2010

Cand pornim la drum in viata, nu banuim ce "surprize" ne asteapta,daca ai un drum lin sau cu obstacole .Ideea e sa plecam la drum optimisti ,cu incredere in Dumnezeu. Visul fiecarei femei e sa devina mama,sa duca mai departe
stafeta vietii prin copiii sai. Ne dorim copiii frumosi, sanatosi, destepti, care sa ne umple sufletul de bucurii. Nu intotdeauna se intampla asa !Cu ochii mintii, dau timpul inapoi si-mi amintesc cu duiosie nasterea celui de-al doilea copil al meu, Teodor - Alin. Soare un cer senin brazdat pe alocuri cu nori pufosi, pomi incarcati de muguri si flori. Intr-un cuvant, o zi obisnuita de mai. Bucuria acestui eveniment din viata mea a fost inlocuita de mahnire, teama de viitor, incertitudine, dezamagire caci micutul abia nascut avea Sindrom Down. Parca totul s-a prabusit in jurul meu, lumea mi-a intors spatele iar amaraciunea a luat locul bucuriei. > De ce eu, Doamne? Mi-am pus aceasta intrebare ca orice mamica din lume care a nascut un copil cu dizabilitati, caci viata mea s-a rotit cu 180 de grade, era ceva nou, necunoscut, care ma inspaimanta. Dupa ce a trecut socul
nasterii, mi-am sters lacrimile si mi-am indreptat privirea si atentia spre micutul Teodor. Era un copil frumos, destul de vioi, cu ochii mici si negri, care se agata de viata cuibarandu-se la sanul meu. Am hotarat in acele
momente sa renunt la viata mea personala si sa ma dedic educarii celor doi copii ai mei: LIVIU si TEODOR. > >
M-au calauzit cuvintele unui preot: "Cand cazi in colbul strazii, nu ramai jos, ci te ridici, te scuturi si-ti continui drumul!" Viata merge inainte, cu bune si rele. Prin munca, ambitie, rabdare, dar mai ales dragoste, am
reusit cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-l transform pe DORU, asa cum il alintam noi acasa, intr-un tanar aproape normal. Cand Liviu descifra tainele abecedarului, DORU facea primii pasi, rostea primele cuvinte. Am devenit un autodidact, nu am avut manuale si a trebuit sa le confectionez singura.

Am reusit sa corectam hipotonia musculara prin sport, antrenamente zilnice efectuate de mine si sotul meu in padurea Alexandria si pe stadion. Un rol important in educarea, socializarea lui Doru, l-a avut fratele lui, LIVIU, devenit inginer peste ani, familist, avand o fetita minunata, MARIA-ALEXANDRA.

Doru scrie, citeste, foloseste calculatorul, vorbeste destul de coerent, face cumparaturi, practica sportul devenind campion SPECIAL OLYMPICS DE 5 ANI la: atletism, mingea de oina, baschet si bocce. A absolvit Scoala Profesionala din localitate.

De-a lungul anilor, in Sectia NOU-NASCUTI a SPITALULUI JUDETEAN DE URGENTA ALEXANTRIA, TELEORMAN, unde lucrez
ca asistenta de pediatrie, am monitorizat copiii cu dizabilitati. E minunat sa lupti pentru o viata, sa oferi sprijin moral unei mamici disperate care isi frange mainile de neputinta, sa participi la venirea pe lume a unui bebelus. Dupa absolvirea scolii, DORU, se plictisea acasa, dorea mereu o noua activitate, un concurs de sport si multi prieteni. Cunoscand multi copii cu dizabilitati si dorind sa-i ajut, sa le ofer o noua perspectiva a vietii, sa-i educ, sa-i socializez, am infiintat pe 6 decembrie 2006, ASOCIATIA ''DAI O SANSA ''-CENTRUL DE ZI SF. TEODOR - ALEXANDRIA, pentru persoane cu Sindrom Down si alte dizabilitati. Doru a fost incantat, a devenit
presedinte "onorific", a inceput sa-i ajute pe copiii cu dizabilitati la programul educational. Timid, au inceput sa soseasca copiii si astfel familia noastra de la asociatie numara 17 persoane, cu varste intre 3 si 30 ani. Aici, cu ajutorul cadrelor didactice, a parintilor, am reusit sa-i aducem pe copiii la linia de plutire. Scriu, citesc pe silabe, vorbesc, folosesc calculatorul, deseneaza, spun poezii, danseaza, fac sport. Ei alaturi de Doru au participat la concursuri locale, nationale, internationale de sport obtinand trofee, medalii, diplome. Sunt fericiti, sunt afectuosi, au o inima mare, nu stiu sa minta, iar imbratisarea lor e sincera si plina de iubire. I-am invatat pe acesti tineri cu un destin nedrept traditiile populare, dansurile din zona, sa impleteasca, sa confectioneze diverse obiecte pe care le-au expus la diverse ocazii, isi serbeaza zilele onomastice. E minunat sa schimbi viata acestor tineri care s-au nascut cu un cromozom in plus, cel care e raspunzator de hipotonia musculara, intarziere psihomotorie, limbaj greoi. Chiar daca nu iau la scoala nota 10, nu sunt perfecti, sunt copiii nostri si trebuie sa-i iubim. Pentru fiul meu, DORU si toti copiii cu dizabilitati am scris si publicat doua carti: "DINCOLO DE APARENTE" si "CAMPIONII DESTINULUI" de ELENA TANASE.

Prima carte, "DINCOLO DE APARENTE", prezinta viata fiului meu, Teodor, de la nastere pana in zilele noastre, cu metodele de lucru folosite in educarea lui, cu visele, dorintele, realizarile, neputinta lui uneori. A doua carte,"CAMPIONII DESTINULUI" e inchinata copiilor cu dizabilitati de pretutindeni, intalniti de mine la concursurile de sport SPECIAL OLYMPICS. Am reusit sa creionez portrete de copiii cu diverse probleme dar cu ambitia de a fi invingatori, de a fi campioni. Lupta acestor copiii cu boala, suferinta, neputinta, ii face sa fie modesti, sinceri, bucurosi, ambitiosi. O medalie castigata cu atata truda are o mare importanta pentru acesti copiii, le confera stabilitate, incredere in ei, in viitor. In toamna anului 2007, am infiintat la Alexandria, "Asociatia Judeteana Sportul pentru persoane cu handicap Teleorman" care isi propune antrenarea in lumea sportului a tuturor persoanelor cu dizabilitati. Aceasta asociatie alaturi de prima asociatie isi propune socializarea tinerilor cu dizabilitati, educarea lor, deprinderea ordinii si disciplinei pe stadion, recuperarea
psihomotorie, corectarea deficientelor fizice. Acesti tineri au facut cunostinta cu stadionul, cu publicul, cu o intrecere sportiva. Bucuria unui asemenea eveniment se citea in ochii lor. Au fost momente dificile cand nu aveam spatiu, rechizite, echipament sportiv, fonduri. Gratie unor oameni inimosi, am reusit sa obtinem un spatiu corespunzator activitatilor educationale, aplicatiilor practice si o sala de sport modernizata. Iata ca un destin sumbru, aparent fara nici o perspectiva, se poate transforma intr-o existenta aproape normala. DORU e fericit alaturi de prietenii sai. Momentan sunt la finalul unei noi carti "LECTIE DE VIATA", unde prezint activitatea sportiva, sociala, educationala a copiilor cu dizabilitati,intersectata cu viata lui Doru. Infiintarea celor doua asociatii au adus multe satisfactii in viata copiilor cu dizabilitati, un zambet demult apus pe buzele parintilor, sprijinul si respectul oamenilor. Maica Tereza spunea "Daca ii judeci pe oameni, nu ai timp sa-i iubesti !"

Anul acesta am dezvoltat un proiect de anvergura, cu descifrarea tainelor fotografiei, efectuarea de fotografii
din mediul inconjurator, tehnica din laboratoarele foto si organizarea unei expozitii cu lucrarile copiilor. In
preajma sarbatorilor de iarna, in colaborare cu PALATUL COPIILOR din localitate, vom intra in lumea teatrului, vom prezenta o piesa religioasa ca un omagiu adus nasterii lui HRISTOS.

Un rol important in activitatile noastre, il au traditiile populare, portul si dansurile din zona, caci un popor fara traditii, nu are identitate. Acum cand privesc in urma sunt mandra de copiii mei naturali: LIVIU SI
TEODOR si de cei adoptati de mine in cadrul asociatiilor de profil. Suferinta mea tacuta a produs o perla a carei stralucire imi lumineaza sufletul iar surasul cald al copiilor e prezent pe buzele lor. Am stiut sa iert, sa-mi acopar ranile cu straturi de iubire, caci perlele sunt rani cicatrizante.

ELENA TANASE, presedinte a ASOCIATIEI "DAI O SANSA", ALEXANDRIA si ASOCIATIA JUDETEANA "SPORTUL PENTRU PERSOANE CU HANDICAP", TELEORMAN

Din 6 august Ateliere de Creatie cu Adrika Design in parcul Al.I.Cuza, intr. Liviu Rebreanu

03.08.2010

Din 6 august Ateliere de Creatie cu Adrika Design in parcul Al.I.Cuza, intr. Liviu Rebreanu, zona Platanului, in cadrul carora vom sustine diferite activitati : pictura pe figurine de ipsos, personalizare rame photo, modelare si personalizare plusuri, modelare machete, felicitari, etc. informatii la 0723209892; office@adrikadesign.ro

Paste fericit alături de cei dragi! Adriana Paunescu

03.04.2010