Despre copii, pentru copii, dedicat copiilor si parintilor. Sfaturi medicale, adrese utile, retete culinare, povesti, idei si sfaturi practice, comunitatea parintilor

scrie-ne | scrie-ne | Cont nou | Autentificare    

StiriSfatul mediculuiMame celebreAlimentatieSfaturi practicePovestiAgendaUtileNume bebe

Leu

 

Horoscop
Zilnic

  E o placere sa descoperi alaturi de tin..  

» mai departe

concurs

trimite felicitare

trimite invitatie

jocuri

forum

Mail-ul dumneavoastra a fost inscris in baza noastra de date.

In scurt timp veti
primi un e-mail
cu detalii.

Multumim!

inscrie-te la newsletter-ul prokid.ro

Te afli aici: Povesti | Povesti | “Verzulia” de Charles Perrault

“Verzulia” de Charles Perrault

close

Trimite

Poti trimite la maxim 5 prieteni simultan

“Verzulia” de Charles Perrault

Au fost odata un sot si o sotie care nu aveau copii, desi isi doreau foarte mult. Dar, intr-o zi, femeia isi dadu seama ca va fi mama. Casa in care locuiau avea pe peretele din spate o ferestruica ce

trimite “Verzulia” de Charles Perrault prin Yahoo Messenger trimite “Verzulia” de Charles Perrault Facebook trimite “Verzulia” de Charles Perrault Twitter trimite “Verzulia” de Charles Perrault mail

Postat la: 27 mar 2012   vizualizari 3089 vizualizari   comentarii nu sunt comentarii

print mareste text micsoreaza text reseteaza dimensiune text

“Verzulia” de Charles Perrault
“Verzulia” de Charles Perrault

Au fost odata un sot si o sotie care nu aveau copii, desi isi doreau foarte mult. Dar, intr-o zi, femeia isi dadu seama ca va fi mama.

Casa in care locuiau avea pe peretele din spate o ferestruica ce dadea intr-o gradina, care era inconjurata de un zid inalt, dar nimeni nu cuteza sa intre in ea, caci apartinea vrajitoarei Gohel.

Intr-o zi, femeia privi de la fereastra in gradina si vazu plantat un strat de verdeturi atat de frumoase si verzi, incat i se facu pofta sa le manance. Pofta crestea odata cu trecerea timpului si femeia, vazand ca nu isi poate satisface dorinta, se imbolnavi. Sotul sau, speriat, o intreba :

- Ce ai, femeie?

- Vai, voi muri daca nu gust din verdeturile acelea, zise ea.

Barbatul, care isi iubea mult sotia, gandi:

“Cum sa o las sa moara? Mai bine ii aduc verdeturile.” Si, la caderea serii, se strecura pe langa zidul din gradina vrajitoarei, smulse repede un pumn de verdeturi si i le duse sotiei sale. Ea isi facu imediat o salata si o manca multumita. Atat de mult ii placu, incat in ziua urmatoare avea si mai mare pofta.

Daca vroia liniste in casa, sotul trebuia sa se intoarca in gradina vrajitoarei. Asa si facu pe inserate. Dar, nici nu puse bine piciorul in gradina, ca tresari speriat, caci se intalni fata in fata cu vrajitoarea.

- Cum indraznesti, ii spuse aceasta cu o privire plina de manie, sa-mi furi verdeata? Ai sa platesti foarte scump.

- Fie-ti mila de mine, raspunse omul. Am facut-o pentru ca sotia mea, care astepta un copil, a vazut verdeturile de la fereastra si i s-a facut o pofta atat de mare, incat ii era frica sa nu moara.

Vrajitoarea se mai domoli si ii spuse :

- Daca e  asa cum spui, te las sa culegi cata verdeata vrei, dar cu o conditie: va trebui sa-mi dati copilul vostru atunci cand se va naste.

Barbatul se afla intr-o situatie atat de dificila, incat trebui sa accepte. Cand i se nascu fetita, vrajitoarea veni si, dupa ce ii puse numele Verzulia, o lua cu ea. Verzulia era o fetita foarte, foarte frumoasa. Cand implini doisprezece ani, vrajitoarea o inchise intr-un turn fara usa si fara scari, in mijlocul padurii. Doar in partea de sus avea o fereastra micuta.

Cand vrajitoarea vroia sa intre in turn, o striga pe Verzulia, iar aceasta isi scotea pe fereastra cozile blonde impletite, care erau atat de lungi, incat vrajitoarea, catarandu-se pe ele, ajungea la fereastra.

Dupa cativa ani, se intampla ca fiul regelui, care trecea prin padure, sa auda un cantec si sa se opreasca sa-l asculte. Cea care canta era Verzulia. Printul vru sa urce in turn, dar nu avu cum. Se intoarse la palat, insa pentru ca nu putea sa uite acel cantec dulce, mergea in fiecare zi in padure sa-l asculte. Intr-o zi statea ascuns dupa un copac si o vazu pe vrajitoare apropiindu-se de turn si strigand:

- Verzulia, coboara-ti cozile!

Verzulia isi cobori parul si vrajitoarea se catara pe el.

«Acum stiu cum sa urc in turn», gandi tanarul. Si, in ziua urmatoare, pe inserat, se apropie de turn si striga:

- Verzulia, coboara-ti cozile!

Cand Verzulia isi cobori frumosul par, printul se catara pe el.

Verzulia se sperie tare cand, in locul vrajitoarei, vazu un barbat. Dar printul ii vorbi frumos si ii spuse ca melodiile pe care le canta ii furasera inima. Dupa ce il asculta, Verzulia isi pierdu frica si, cand acesta o intreba daca vroia sa fie sotia lui, ea gandi: «O sa ma iubeasca mai mult decat vrajitoarea» si ii raspunse :

- Da. As vrea sa plec din acest turn cu tine, dar ca sa pot iesi, de fiecare data cand vii sa ma vezi trebuie sa-mi aduci un scul de matase; astfel voi putea impleti o scara si voi cobori cand aceasta va fi terminata. Printul veni sa o vada pe Verzulia in fiecare zi pana cand scara fu terminata.

Batrana vrajitoare venea la turn dimineata, astfel ca nu banuia nimic. Dar intr-o zi Verzulia o intreba:

- Spune-mi, matusa Gohel, cum de esti mai grea decat printul cand urci?

- Vai, nemernico! spuse vrajitoarea.

Eu te credeam ferita de toata lumea si, totusi, m-ai tradat.

Furioasa, vrajitoarea aduna frumoasele cozi ale Verzuliei si le taie. Apoi o trimise pe Verzulia in desert.

In aceeasi zi, vrajitoarea lega cozile taiate de fereastra si, cand printul se catara pe ele, dadu nas in nas cu vrajitoarea.

- N-o s-o mai vezi niciodata pe Verzulia, rosti rautacioasa femeie. Printul, innebunit de durere, se arunca din turn si, desi reusi sa-si salveze viata, spinii pe care cazu i se infipsera in ochi si orbi.

Incepu sa rataceasca prin padure, mancand radacini si plangand fara sa se opreasca din cauza pierderii iubitei sale. Si merse asa multi ani, trist si neconsolat, pana ajunse in desertul in care traia Verzulia. Ii auzi vocea, o recunoscu si Verzulia il imbratisa plangand. Doua lacrimi se scursera pe ochii printului, care in acel moment isi recapata vederea. Apoi o duse pe Verzulia in regatul sau, unde se casatorira si traira fericiti.

 girasol.jpg

 

 

Povestea face parte din volumul “Basme” de Charles Perrault, publicat in Romania de EDITURA GIRASOL.

Este interzisa reproducerea ei in scopuri comerciale, fara acordul editurii. Toate drepturile rezervate.

 

Cititi si...

“Cele trei torcatoare” de Fratii Grimm

“Cei patru frati ingeniosi” de Charles Perrault

“Lupul si cei sapte iezi” de Charles Perrault

 
  

Adaugare

  

comentarii

Nu sunt comentarii!

 

Alte articole din aceasta categorie

 

Cel mai vizualizat articol din aceasta categorie

"Motanul Incaltat" de Charles Perrault
Motanul Incaltat de Charles Perrault   A fost odata un morar care avea trei fii, un magar si un motan. La moartea sa, fiul cel mare mosteni moara, celui de-al doilea ii reveni magarul si celu.. Citeste mai departe 39004 vizualizari     24 comentarii

 

Cursul valutar

1 EUR = 4.7081 LEI

1 USD = 4.1377 LEI

1 GBP = 5.3199 LEI

1 XAU = 170.15 LEI

Voteaza!
Ii invatati pe copii sa-si aniverseze cu prietenii ziua de nastere sau onomastica?

Alte sondaje       DA       NU  

Personalizeaza
background
connect connect connect